Doru POPOVICI

Ieri, începând cu ora 15.45, m-am aliniat la coada care începea vizavi de Primăria Suceava şi al cărei capăt se apropia binişor de Poliţia Judeţeană, în speranţa cumpărării numărului (convenit de autorităţi) de bilete per cap de codist, respectiv patru. O primă întrebare care mi se pare de bun-simţ: dar dacă aş fi fost, să zicem, pocăit, şi aş fi avut vreo şapte sau nouă copii în bătătură? Ar fi trebuit să mai ţin pe lângă mine, în frigul naibii, încă vreo doi, trei dintre ei ca să mă încadrez în regula de patru? Oricum, pentru evitarea speculei, probabil e bine aşa, că doar şi la concertul Rolling Stones din 17 iulie 2007, tot câte patru puteai cumpăra... poate şi fiindcă a avut loc tot pe stadion! La coada asta, ca să ne înţelegem, m-am strecurat cumva mai în faţă decât ar fi fost normal, respectiv lângă colega Adriana Dascălu-Bulină de la Intermedia şi colegii de radio Sorin Avram şi Cătălin Săcrieriu, care îmi ţinuseră loc şi mie, în amintirea vremurilor adolescenţei, când cozile la butelii, lapte, carne şi pastă de dinţi chinezească se desfăşurau cam tot aşa, adică venea unul şi "ţinea rând" pentru alţi vreo 14! Chestia tare e că după două ore şi un sfert, cam pe când luam colţul, s-a auzit că mai sunt doar 300 de bilete, moment în care am început să ne agităm cu toţii. Mai ales eu, care mă ştiu ghinionist în situaţii d-astea. Dar şi colegii de presă, care mă ştiu şi ei. Halucinant a fost faptul că mai toţi cei din jur ne cunoşteau şi nu conteneau a se mira că noi, mari scule din media, şi mai ales eu, care am şi grohăit pe stadion, la microfon, la meciul cu UTA, stăm ca tot omul la coadă. Chestia este de salutat, adică exceptând probabil câteva obligaţii, conducerea clubului a pus bilete exclusiv la vânzare normală, fără liste, tabele şi vânzări prin dos. Asta seamănă a normalitate. Ba chiar mă simt obligat să vă anunţ că Sorin Avram n-a pierdut nici un meci din acest tur, la fiecare din ele cumpărându-şi bilet. Iar pentru ca lucrurile să rămână normale până la capăt, mai zic şi că tot normal ar fi să batem Steaua, această echipă complet debusolată şi care nu e în stare să bată acasă nici măcar o divizionară B din Elveţia. Iar campionatele elveţiene, A şi B deopotrivă, se zice că sunt mai slabe decât ale noastre.