Gabriel MANȚĂ

Ce credeţi, dacă Ilie Dobre avea tehnologia de azi la acel Celta Vigo – FC Argeş 7-0, mai rămânea în istorie drept crainicul care a ţinut-o una şi bună cu golul înscris de piteşteni şi anulat de un arbitru mârşav taman când Iliuţă era ocupat să-şi cronometreze „o”-urile de la goo...ool? Nu mai rămânea. Şi poate era păcat, ne-ar fi lipsit de o amintire de pomină. Unii comentatori de azi aşteaptă reacţii pe Facebook, Twitter sau WhatsApp, abia apoi se pronunţă. Alţii se pronunţă la prima vedere, apoi se corectează imediat ce primesc reacţii. Emil Grădinescu s-a scuzat „cu umilinţă” după ce vreo 10 minute a ţinut-o cu ofsaidul clar neacordat la golul egalizator al Angliei, în meciul cu Ţara Galilor. Deşi a avut parte de mai multe reluări, el nu a observat că mingea fusese trimisă în faţa propriei porţi de fundaşul galez Williams şi deci nu se punea problema ofsaidului. A revenit, cum spuneam, după ce i s-a umplut inbox-ul. Fac o paranteză, am fost atât de dezamăgit de calitatea comentariilor de pe Dolce, încât am ajuns să trec pe ProTV când sunt meciuri la concurenţă, deşi ştiu că acolo dau peste Costi Mocanu, cel care oftează sensibil, în stil Fuego. Noroc cu Felix Drăghici, care vede din prima că s-a dat ofsaid aiurea la Torje în faza aia mai de Doamne-ajută din meciul cu Albania, spre deosebire de Grădinescu+Enăchescu, care au anunţat după minute bune că „ni se spune că n-ar fi fost ofsaid”! Dar chiar şi Felix Drăghici, la câte meciuri o fi văzut la viaţa lui, spune că Shaqiri a marcat dintr-o foarfecă pe spate. Aia a fost laterală toată ziua, cum a vrut să dea şi Stancu în meciul cu Franţa, dar... să zicem că n-a avut norocul lui Shaqiri. Apropo de jucătorul elveţian, vă redau din memorie un dialog în direct la Dolce. Enăchescu: „Shaqiri e şi el pe final de carieră”, Grădinescu: „Are 24 de ani!”, Enăchescu: „Am vrut să spun că nu mai joacă ce juca la Bayern...” Acest lucru a fost posibil pentru că Enăchescu este echivalentul lui Mocanu, adică şeful ăla care se bagă să comenteze la meciurile sau competiţiile importante, fără să mai aibă rutină, fără a-şi mai face temele zilnice, deci mai scapă şi chestii după ureche. Dintre consacraţi, Dolce îi mai are şi pe Bogdan Cosmescu –  bun, dar nu prea mă prinde – şi pe Cosmin Băleanu, singurul ce mi se pare viu la microfon (probabil că acum, cu plasmele astea mari, a scăpat de problema lui definitorie, cea legată de identificarea jucătorilor). La Pro, nu am nimerit încă peste Mironică, dar nu cred că mă sare până la sfârşit.