Gabriel MANȚĂ

Încerc o scurtă paralelă a celor două finale de la Open-ul australian, urmând a reveni cu ecouri. La fete, ca în viaţă: emoţie, suspans, fericire! Angelique Kerber a învins „balaurul”, dar unul care a ştiut să se pună în pielea ei la final. La 28 de ani, nemţoaica nu spera să ajungă să spună „sunt campioană de Grand Slam”. Foarte bine că i-a luat locul secund Simonei, şi ea ar trebui să se bucure pentru nemţoaică, mai ales că aceasta i-a arătat că se poate. Mai devreme sau mai târziu, şi Simona va avea şansele ei. A avut câteva, dar le-a ratat. Jocul ei e peste al lui Kerber, pe care a bătut-o în ambele lor întâniri, numai că la tenis diferenţa nu se face numai după cum dai în minge, ea este decisă în celălalt meci, ăla din minte. Îngrijorător pare faptul că mai sunt destule pe listă, gata să-şi înşface şansa, numai să se arate. Iată, am adus vorba tot despre Simona, dar sâmbătă, văzând lupta aceea din teren, schimbul interminabil de break-uri din decisiv, nu mă puteam abţine să mă gândesc cum ar fi fost dacă...

La băieţi, numărul 1 a început tot cu un 6-1 şi cu numărul 2, la fel cum făcuse cu numărul 3! Până la urmă, balaurul din ATP a ieşit învingătoar fără să-şi piardă niciun cap. Deci minimum de seturi. A făcut oare Murray tot ce depindea de el? N-aş zice. E dezamăgitor că n-a găsit resurse să smulgă măcar un set. Ştiu că nu e în regulă să se discute pe ce-ar fi fost, dar cred că un Raonic sănătos ar fi pus mai multe probleme (îmi pun speranţe că va fi un fel de del Potro, mai puţin dispariţia din peisaj). Din păcate pentru Andy, în meciurile cu Nole el va avea mereu de surmontat dezavantajul conformaţiei. Cred că am mai făcut acum câtiva ani observaţia asta: fibra lungă e mai potrivită la acest sport faţă de masa musculară masivă. La juniori, da, forţa era un factor, de-aia scoţianul l-a dominat clar pe Nole în acea perioadă, dar acum toţi se minunează de cum se poate contorsiona sârbul. Şi Federer are aceeaşi alură, ba chiar şi Agassi, care nu era un jucător înalt! Apoi, n-am înţeles de ce Murray îşi pierdea răbdarea în schimburi: el era cel care încerca să lovească decisiv atunci când punctul era neutru! Cineva, în faţa televizorului, se lua cu mâinile de cap. Da, Simon, altul cu fizic ca trestia.