Inspiraţia? De la Guţă!

Am mai scris chestia asta, atunci imediat după interviul pe care Leo Messi l-a acordat „Gazetei Sporturilor”, în urmă cu vreun an şi jumătate. La întrebarea lui Tolontan referitoare la prestaţiile lui excepţionale, Messi a răspuns: „Inspiraţia îmi vine de la Beatles şi forţa de la Rolling Stones!”. Mi s-a părut extraordinar şi pe deplin plauzibil. Prin comparaţie, dacă nu vă e cu supărare, jocul lui Dodel de alaltăieri seara, dar şi din ultimele luni, şi probabil din toată cariera lui penibilă, pare inspirat din Guţă. Atâta lehamite, chiar sictir, cât răzbate din tot ce (nu) face Dodel pe teren e greu de închipuit. Iar faptul că un asemenea exemplar este împroprietărit şi cu banderola de căpitan al echipei vorbeşte de la sine despre ceea ce reprezintă Steaua anului 2014. Căpitanul este cel care, dincolo de faptul că trebuie să fie în fiecare secundă model măcar de dăruire pentru toţi ceilalţi, mai este şi purtătorul de cuvânt al echipei în realaţia cu arbitrii. De unde şi obligativitatea cunoaşterii măcar a unei limbi străine, engleza, limba oficială a competiţiilor internaţionale. Însă pentru Dodel însăşi limba română este străină! Cum tot mai străină îi e şi mingea. De aici, un balamuc total în jocul Stelei, în al cărei lot se află un singur fotbalist: Sînmărtean, restul fiind de umplutură, dacă tot trebuie să fie 11 pe teren. Sînmărtean aleargă, driblează, pasează, şutează, ba mai şi recuperează din propriul careu, timp în care Dodel şi ceilalţi 9 Dodei se împiedică de orice, dar mai ales de minge, aşa cum au făcut-o idioţii ăia, 3 la număr, aflaţi singuri cu portarul în careul mic, doi dintre ei călcând pe rând pe minge şi căzând în cur unul după altul. Evident că şi ei îşi caută resursele fotbalistice tot în creaţiile, la fel de reuşite ca ale lor, din repertoriul lui Guţă. Altfel spus, o echipă de guţeri.