Doru POPOVICI

Nu, nu finala. Nici meciul pentru bronz. Abia aştept să se termine tot circul ăsta început acum o lună, la sfârşitul căruia una din cele două norocoase se va intitula „campioană mondială”. Când zic „norocoase”, aţi putea argumenta că în cazul Germaniei n-a fost vorba de noroc, ci de ştiinţă, artă şi altele din aceeaşi gamă. Da, în meciul cu Brazilia. Dar pe ăla cu Ghana, 2-2, l-aţi şi uitat? Asta nu înseamnă neapărat că Germania nu merită să joace finala, ba chiar să o şi câştige.
În fond, a arătat că poate şi ştie să joace spectaculos, ofensiv şi eficient, iar dacă în finală nu va încerca să „păcălească fotbalul” (mamă, dacă n-am auzit şi citit tiparul ăsta de mii de ori în ultimele 3-4 zile...!) eu zic că are prima şansă. Nu ştiu cum fac calcule ăia care o dau pe procente (şansele sunt 55% la 45%!), dar după mintea mea chiar va fi o finală echilibrată, cu rolurile oarecum inversate faţă de tiparele cu care eram obişnuiţi. Ideea e că echipa ofensivă este Germania, iar Argentina mi se pare că are cea mai solidă apărare. De aici s-ar putea trage concluzia (probabil eronată) că Germania va ataca iar Argentina va încerca să iasă din când în când pe contraatac. Se poate însă foarte bine şi invers, totul depinde de ce abordare tactică au în minte cei doi antrenori. Dar şi de pasele lui Kroos, de ghiulelele lui Schweinsteiger ori Klose, de recuperarea lui Di Maria, de inspiraţia lui Messi sau precizia lui Higuain. Merg pe un 2-1 pentru Germania. Dincolo, în ceea ce se numeşte „finala mică” dar care este de fapt premiul de consolare al loser-ilor, ar fi groaznic să asistăm la o nouă tentativă de asasinat la adresa fotbalului. Nu vorbesc de tactici defensive (că doar nu mai poate nimeni să-l suspecteze pe Scolari că ar avea măcar o ideea tactică!), ci de prudenţa transformată în reflex la nivelul jucătorilor. Mi-aş dori un 4-3, nu contează pentru cine, dar mi-e frică de un 1-0. Pronostic: 3-2 pentru Olanda.