Doru POPOVICI

În urmă cu vreo doi sau trei ani, dacă s-ar fi ajuns la un meci decisiv pentru titlul din Primera Division în care gazdă să fie Barcelona, probabil că s-ar fi pus doar problema scorului: le dă 4 sau 5? Acum, cu avantaj de un gol, ba şi dublat sau chiar triplat de cele două accidentări ale unor piese grele ale lui Atletico, iată că Barcelona nu poate să se încoroneze, ceea ce conduce indiscutabil la concluzia că fără Pep şi diabolica-i tiki-taka, la Barcelona nu mai există performanţă. În perspectiva finalei de sâmbătă, accidentările de la Atletico par a nu fi atât de importante, din moment ce şi fără ei echipa a avut puterea să întoarcă rezultatul. De aici şi neliniştile fanilor Real-ului legate de accidentările lui Ronaldo şi Benzema: oare fără ei, Real ar putea evolua la fel de bine ca Atletico fără Costa şi Turan? Pentru frumuseţea finalei, ar fi ideal ca toţi 4 să fie apţi de joc, astfel încât câştigătorul (care nu poate fi decât... aţi ghicit!) să nu poată fi contestat nicicum. În acelaşi campionat absolut superb în demenţiala-i desfăşurare, Marica şi Guriţă au dat lovitura, luând la Vallecano nu punctul necesar salvării, ci băgându-şi-le în traistă pe toate 3, obţinute din 2 goluri cu care Marica s-a spălat de toate păcatele, salvându-i probabil şi lui Guriţă cariera de antrenor în ţara cu cel mai performant fotbal. E o performanţă în sine aceea de a te afla printre cei 20 de antrenori din campionatul ţării unde se află toate trofeele de pe lume, atât la nivel de club cât şi la cel de prezentativă. Apropo: v-aţi prins că între finala Champions' League şi deschiderea Campionatului sunt doar 19 zile, adică nici 3 săptămâni? Păi, băieţii ăia care o joacă mai au şi vreo clipă de odihnă? Sau după ce ridică trofeul iau o gură de şampanie direct din Cupă, după care merg la duş şi de acolo direct la aeroport unde charter-ele deja ambalează motoarele de când ei se şterg cu prosoapele? În ritmul ăsta, se mai miră cineva că toată lumea se accidentează?