Doru POPOVICI

Nici n-a apucat bine Dinamo să se facă de râs nu se mai ştie a câta oară, că deja s-a pornit şirul de speculaţii privind blatul ca şi dovedit. Între altele, se ia în calculul acesta speculativ drept bază de plecare ideea cu totul anapoda că Dinamo ar fi vreo mare sculă de echipă, cam ca Bayern la nemţi ori ca Liverpool la englezi. Ceea ce este, să recunoaştem, puţin exagerat. Tot aşa cum nici amărâţii ăia din Braşov n-or fi chiar Sunderland ori Mainz, dar în orice caz nu cu mult mai slabi decât Dinamo. Se pleacă, de asemenea, de la ideea că o echipă românească, Dinamo în acest caz, n-are dreptul la o cădere, la un meci în care să nu se lege nimic, în care apărarea să fie varză iar atacul să nu conteze. Dacă ne uităm şi în ograda altora, ce vedem? Cam în acelaşi timp, într-un meci cu infinit mai multă încărcătură, Barcelona, care îşi juca ultima şansă la titlu, nu reuşea (ba încă şi acasă!) decât un nenorocit de 2-2, împotriva cui? Păi, împotriva unei echipe, Getafe, aflată cam în aceeaşi situaţie cu Braşovul! Atenţie: Barcelona trăgea la titlu, iar Dinamo la un loc 3 sau 4. Dacă iarna ar fi ca vara şi Spania ca România, probabil că azi presa din Spania n-ar mai prididi cu acuzele de blat la adresa Barcelonei. Iar ca masa să fie cu adevărat bogată, trebuie amintit şi că Getafe e un fel de echipă secundă a Real-ului, aşadar Barcelona face blat cu duşmanul de moarte! Vi se pare plauzibil? Ca în legile lui Murphy, ca un corolar al întregii nebunii, ar mai rămâne doar ca în ultima etapă Barcelona să o bată pe Atletico, iar Real să profite, câştigând titlul. Ar fi dovada incontestabilă că Barcelona e vândută în totalitatea ei Real-ului „de bază”, precum şi Real-ului secund, adică lui Getafe. Tot aşa cum şi Atletico s-a vândut lui Levante şi chiar Real Madrid, Valenciei. Mare noroc au spaniolii că nu-s români.