Gabriel MANȚĂ

Gluma cu Mourinho de Vaslui s-a îngroşat. Chelsea s-a dus la Liverpool cu doar două-trei implanturi şi a dat lovitura. Păcat pentru Liverpool, dar păcat şi pentru Chelsea. Norocul lui Mourinho s-a vărsat unde nu trebuia, adică în competiţia internă.

De-aia mi s-a părut exagerată izbucnirea de bucurie a portughezului, după golul acela de curtea şcolii, ieşit din conlucrarea ex-ului Torres cu brazilianul Willian, pentru că titlul în Premier League este posibil doar dacă s-ar alinia planetele. Iar planetele s-au aliniat deja, ca un pluton de veterani, la acea minge scăpată de Steven Gerrard pe sub crampoane, ceea ce n-ar fi fost o greşeală decisivă dacă n-ar fi alunecat în secunda următoare... Dar căpitanul lui Liverpool nu greşeşte singur, nu alunecă singur, nu va fi niciodată singur. Corul suporterilor a fost covârşitor la încheierea partidei, deşi titlul mult aşteptat ţine acum tocmai de marea rivală din oraş, Everton. Aceasta o va primi pe Manchester City acasă în etapa viitoare şi se poate spune că Liverpool este cam singurul loc unde mai poate pierde puncte, astfel încât cealaltă jumătate de oraş să iasă campioană. În momentul în care scriu, City este cu moralul la stele, a înscris de timpuriu şi conduce cu 2-0 la Crystal Palace, doar la pauză, deocamdată. Nu văd ce le-ar recomanda pe gazde fie şi pentru o egalare, dar, dacă se va fi întâmplat, atunci Premier chiar este o competiţie nebună-crazy-mad!

Revenind la Mourinho Specialul, îmi place să cred că are şi bafta asta o limită, precum bombele care nu cad niciodată în acelaşi loc. Asta se va vedea, sper, la returul cu Atletico Madrid, de miercuri. Oamenii lui Simeone au deschis şi ei scorul la Valencia, conducând de asemenea la pauză, dar nu pot şti dacă vor fi păstrat avantajul până la final. Chiar acum, pe ultima frază, am prins şi ratarea imensă a lui Diego Costa, singur cu portarul: o minge pe care scria „campeones”!