Calul lui Harap Alb

Am luat de bun ce am citit ieri în presă, anume că ştirile sportive de la orice jurnal TV ar trebui să înceapă cu Simona Halep, nu cu Naşu', Gigi, Prinţu', Borcea etc., aşa că scriu şi eu despre ea câte ceva azi, chiar dacă şi colegul Gabi Manţă a scris ieri (şi poate că o va face şi mâine, ca să mă întărâte să mai scriu şi eu o dată, poimâine!), ideea fiind că avem atât de puţini sportivi la vârf în ierarhiile mondiale, încât chiar că merită elogiaţi încontinuu. Alături de Simona, nu m-ar mira ca foarte curând să o găsim în Top 10 şi pe Simona Cârstea, ale cărei evoluţii din acest an pe mine m-au impresionat cel puţin la fel de mult până la sfertul de finală al Simonei, când ceva s-a rupt. Adică a redevenit brusc ea însăşi, după ce mă dezamăgise cu o săptămână mai devreme, în Fed Cup, dar şi în primele tururi în Qatar. Ei bine, Simona a avut ceva din calul lui Harap Alb, care după ce a luat gura aia de jăratec devine năzdrăvan, din mârţoaga care fusese până atunci. O fi citit ce-am scris tot eu, aici? Glumesc, desigur, dar „Gazeta” de ieri povesteşte cum ea însăşi, la 5-3 pentru Kanepi, în setul decisiv din turul întâi, era convinsă că va pierde, iar cel care a convins-o că poate câştiga a fost tocmai antrenorul ei cel nou. Despre care, tot eu, în prostia mea nemărginită, mă întrebam: ce caută în filmul ăsta? ... Care film, exact când să devină horror a rămas dramă, iar în ultimele două secvenţe a degenerat de-a dreptul în comedie. Deoarece a fost chiar amuzant s-o vezi pe Simona făcând pe la o bucată de semifinală cu locul 4 mondial, Radwanska, nu mai puţin de 8-0 (de la 2-5 a făcut 7-5, iar apoi 3-0 în setul doi!), întâmplare cu care Radwanska nu cred că s-a mai întâlnit în carieră. Ar fi acum momentul unui nou salt, de pe 9 până pe 7, întrucât în Dubai joacă şi Kerber, şi Jankovici, aflate acum înaintea Simonei, dar numai cu 45, respectiv 100 de puncte mai mult.