Gabriel MANȚĂ

Stan “the Man” Wawrinka a făcut pasul cel mare. L-a scos din cursă pe jupânul Open-ului australian, Novak Djokovic! Meciul s-a întins tot pe 5 seturi, ca şi la precedentele lor întâlniri la turneele de Grand Slam, iar Nole şi-a pierdut aura aceea de invincibilitate atunci când lupta se prelungeşte. Toată lumea se aştepta ca Wawrinka să facă un alt meci frumos, dar până la urmă să cedeze atunci când privirea lui Djokovic începe să ardă. N-a fost aşa, n-a fost deloc aşa. Senzaţionalul său rever cu o mână n-a tremurat nici după patru ore, serviciul a fost mereu la înălţime, picioarele nu l-au trădat, iar mentalul… a fost peste al lui Djokovic, dacă se poate imagina aşa ceva! Felul în care a pierdut Djokovic ultimele două puncte, la 30-30 pe serviciul său, m-a dus cu gândul înapoi, la acea semifinală de la US Open, cu Federer. Atunci a spulberat cu retururi ireale două mingi de meci ale elveţianului, acum s-a emoţionat ca un junior la două mingi uşoare, în faţa altui elveţian. Şi imediat fac conexiuni cu Roland Garros 2013, acea prăbuşire în fileu, ca de taur păcălit de matadorul Nadal. Până la urmă, iată că supravieţuirea lui Djokovic nu este o legendă, un mit. Asta a înţeles Djokovic şi despre Nadal, să vedem dacă vor îndrăzni şi alţii să creadă. Iar aici avem o problemă… Wawrinka o fi făcut pasul cel mare, dar acum urmează hopul, săritura. Fără a-l minimaliza pe Berdych, adversarul din semifinală, de asemenea nici pe ceilalţi aflaţi pe traseul lui Nadal, dar la o potenţială întâlnire în finală, Wawrinka ar avea de înfruntat un palmares îngrozitor: 0-12 în întâlnirile cu actualul lider ATP. Mai mult, FĂRĂ SET câştigat! Să recunoaştem, ar fi dezamăgitor ca finala să fie un simplu galop de sănătate. De aceea, Stanislas Wawrinka, dacă va ajunge în prima finală de Slam a carierei, are datoria de a crede până la capăt.

În această dimineaţă se va fi jucat meciul Simonei cu Cibulkova, pentru accederea în semifinală. Tocmai faptul că slovaca era mai slab cotată (dar nu foarte mult!) a făcut ca partida să fi fost şi mai grea, ambele având aceeaşi foame de performanţă. Sper că acum, când citiţi aceste rânduri, să aveţi motive de bucurie.