Beckham, tatuat, la Steaua!

Mai degrabă decât în alţi ani, adică înainte de încheierea campionatului, a început deja balamucul transferurilor virtuale. Atfel spus, se vorbeşte, de fapt se latră şi se grohăie despre nişte nume, cel mai adesea de fotbalişti foarte buni, care sunt daţi ca şi transferaţi în bătătura / stâna echipelor care se prefac (exclusiv pentru uzul presei şi al fraierilor dintre fani care mai pun botu' la vrăjeala asta) că vor performanţă şi în cupele europene sau, în alte situaţii, că vor să construiască un lot ne-mai-po-me-nit, cu care să atace, desigur, titlul la anu' (şi la mulţi ani, cu sănătate!) şi abia în ediţia următoare să dea lovitura în cupele europele. După care, eventual, conform modelului omologat Unirea Urziceni, ar urma... fireasca desfiinţare. Până acolo însă e cale lungă, aşa că hai să vedem cine despre cine chirăie că e în curs de transferare sau, mai rău, ca şi transferat. Cel mai sonor, prin trompetele sale veşnic de serviciu, Gigi şi Meme, este ca întotdeauna Steaua, aflată tocmai în aceste zile la al treilea „transfer” important din ultima lună. Primul „transferat”, dat ca aproape sigur (asta cu „aproape” e tare de tot) la stână e / era / a fost Marica. În mod evident, principiul sub care s-a făcut anunţul a fost clasic: „Steaua nu se refuză!” În capul defect al autorilor aserţiunii, de refuzare ar fi Fiorentina, Inter sau care-or mai fi interesate, dar Steaua nu. O fi vreun titlu de nobleţe ăsta, de „jucător la Steaua”, sau angajarea acolo, mai întâi ca fotbalist, face parte dintr-un pachet mai cuprinzător, incluzând şi job-uri part-time, precum şofer, ca Rădoi, or servitor, ca Luţu? Asta, desigur, ca o compensaţie (oarecum) morală, şi desigur, materială, pentru salariile de rahat pe care le oferă, ca la ciobani, nu fotbalişti, baciul. În aceeaşi ordine de idei, dacă tot n-a reuşit să-l convingă pe Mutu că „Steaua nu se refuză”, ultima încercare, tot spectaculoasă, a fost cea cu Sânmărtean. Căruia i-a oferit un salariu... pe jumătate din cât ia la Vaslui! Da, dar ar juca la Steaua. Mă gândesc că următorul ofertat ar putea fi Beckham, care n-ar fi de mirare să accepte. Problema e: salariul pe an la Steaua i-ar ajunge de-un tatuaj nou? Cu o oaie, desigur, simbol al cuminţeniei, după unii, sau al prostiei, după alţii.