Dar dacă se mai joacă!?

Un mare fan al Barcelonei m-a sunat la sfârşitul meciului Borussia – Real şi mi-a zis: „Cască bine urechea, că n-ai să mai auzi niciodată în viaţă de la mine aşa ceva: sunteţi mai buni ca noi! ... că aţi dar una!”. Corect: 4-1 nu-i 4-0, că doar am stabilit de mai multă vreme că nici iarna nu-i ca vara. Iar precedentul există: după 0-2, cine mai credea că poţi bate cu 4-0 şi să te califici? A reuşit-o Barcelona, şi nu cu Bate Borisov ori FC Copenhaga, ci cu ditamai Milan-ul. Nu vreau să spun că recidiva e posibilă, ba chiar mai a naibii, astfel încât Barca să mai întoarcă o dată, de la 0-4 de data asta, ci că 4-1 ăla de la Dortmund mai dă o urmă vagă de speranţă Real-ului şi nouă, fanii bolnavi ai acestuia. În fond, pentru Real, un scor de 3-0 nu-i tocmai neverosimil (să n-o mai zic o dată p-aia cu Barca – Milan 4-0?) fiindcă forţa ofensivă a echipei e indiscutabilă. Problema e alta: poate Real că nu primească gol? E în stare Real ca, atacând încontinuu preţ de 90 de minute, în acest timp să rămână şi betonată în apărare? Răspuns: improbabil. Dacă nu chiar imposibil. Şi atunci rămâne doar alternativa tot a unui 4-1, plus prelungiri. Sincer: nu cred că se mai poate drege ceva, dar categoric că trebuie încercat. Şi după cât de îndârjit părea Mourinho, cred că pe Kopp, pe Lewandowski şi pe care-or mai fi, îi aşteaptă cel mai greu meci din viaţa lor. Ar mai fi să nu se prezinte Borussia? 3-0, că atât ne trebuie, şi treaba-i rezolvată! Iar ca soluţie de rezervă, o brigadă de arbitri din România. Ăştia ar pune botu' şi la 2 lei, darămite la câte 2 milioane de căciulă, la cât estimez eu că poate investi Real pentru calificare în finală, cu aportul necondiţionat al sponsorului bwin.com. Dacă vi se pare că aici, în ultima bucată a rubricii, m-am ţinut de glume, să ştiţi că aţi greşit. În afară de aia cu neprezentarea, restul sunt lucruri cât se poate de serioase.