Gabriel MANȚĂ

Când fiecare dintre noi face pe selecţionerul, aceea este echipa personală. Dacă mai şi coincide cu primul unsprezece aliniat de domnu’Piţi, se cheamă fie că suntem la fel de pricepuţi ca el, fie că am intrat în mintea lui. De obicei nu ne iese şi atunci suntem nemulţumiţi de alegerile lui Piţi, al cărui scop pare într-adevăr să fie găsirea unei chichiţe, să fie el mulţumit că „le-a tras-o” celor care se dau cunoscători prin presă. Vineri, ne poate surprinde, cred eu, la mijlocaşul de pe stânga şi la atacantul cu care va face pereche Mutu. În varianta pe care am avansat-o în articolul precedent, l-am exclus din start pe Maxim dintre titulari pentru că el arde repede, vivacitatea sa ar fi aur curat din minutul 60 încolo, împotriva unor adversari cu o oră de efort în spate. Eu, unul, aş începe cu Chipciu acolo, dar domnu’Piţi îl poate prefera tot pe Tănase. Unii îl văd chiar pe Grozav în acea postura, dar dacă domnu’Piţi vrea să ne surprindă, îl va folosi pe acesta lângă Mutu. Bineînţeles, ne poate surprinde şi în mod plăcut, prin alegerea lui Keşeru. Deşi Bogdan Stancu e avansat ca favorit, am impresia că s-ar putea să fie o pistă falsă, o intoxicare. Dar, ca să încheiem cu alcătuirea echipei, adevărata surpriză ar lăsarea lui Mutu pe dinafară.

Ceea ce trebuie înţeles este că naţionala trebuie să câştige meciul, un egal îl mulţumeşte pe Piţurcă doar declarativ, cred că ştie şi el că dacă respectivul X se va corobora cu o înfrângere în Olanda, atunci ne putem trezi că Turcia ne suflă în ceafă. Turcii câştigă astăzi cu Andorra, apoi îi vor primi pe unguri la Istanbul şi, în cazul unei victorii scontate, distanţa de 6 puncte s-ar reduce la un singur punctuleţ. Aşa că hai să nu ne complicăm cu un egal!