Gabriel MANȚĂ

Suita articolelor despre Australian Open se încheie azi cu ultimele trei episoade. Cronologic, a fost semifinala masculină, una care n-a fost degeaba, într-adevăr. Federer l-a împins în setul decisiv pe Murray mai mult din experienţă decât din merit. A speculat în două tie-break-uri ca un jucător de poker cu cărţi mai slabe şi a reuşit. Căderea lui totală din setul cinci a fost însă dezamăgitoare, greu de explicat. Ceea ce a frapat pe parcursul jocului (aş fi spus chiar „şocat”, dar deja se face alergie la acest termen) a fost incapacitatea tehnică de a pune o scurtă la fileu! Pare incredibil să vorbim despre asta la Federer, dar aşa s-a întâmplat. Scurta sa era de fapt un slice... mai scurt! Apoi, multe dintre mingile agăţate la fileu, pe care altădată le transforma în puncte din încheietură, acum s-au oprit în plasă. Despre Murray, dincolo de jocul său din ce în ce mai solid, a surprins continuitatea la serviciu, el servind nemaipomenit în toate cele cinci seturi. Un singur break a reuşit Federer, culmea, chiar când scoţianul servea pentru meci. Dar asta intră în marja statistică, serviciul a fost cu adevărat o armă decisivă pentru accesul lui Murray în finală.

Sâmbătă, finala fetelor ne-a adus o serie întreagă de căzături ale chinezoaicei Na Li, care a terminat meciul ca după război. În aceste condiţii, Azarenka a strâns din dinţi şi, cum-necum, a câştigat o partidă pe care Na Li părea s-o întoarcă în favoarea sa. Rezultatul a păstrat-o pe învingătoare pe locul 1 în clasamentul WTA, dar postura este mai mult decât fragilă, Serena Williams şi chiar Maria Şarapova pândesc momentele de slăbiciune.

În fine, confruntarea pentru trofeul băieţilor i-a revenit tot lui Djokovic, al treilea succes la rând, al patrulea în total. Primele două seturi au fost extrem de compacte, în acest interval nici Nole nu i-a putut deturna serviciul lui Murray, deci tie-break în ambele seturi, câte unul de fiecare. Cea mai spectaculoasă fază a fost un plonjon al lui Djokovic, unul făcut în spatele liniei de fund a terenului! Deşi ştia că plonjonul nu va rămâne fără urmări pe această suprafaţă (s-a julit la cot şi la genunchi), sârbul nu a ezitat şi a fost răsplătit, câştigând punctul. Iar mai apoi a fost răsplătit şi cu victoria. În ciuda abordării sale aparent ermetice, Murray a cedat pe final ca pe vremuri, când era feciorul mamei.

În loc de concluzie, să spunem că sperietorile care se anunţau a fi căldura şi regula celor 20 de secunde s-au dovedit alarme false. Una peste alta, a fost o deschidere promiţătoare de sezon. În finală au fost prezenţi şi Federer şi Nadal, deocamdată numai în spoturi, dar sunt premise să-i vedem şi pe viu în următoarele.