Doru POPOVICI

De alaltăieri încoace, întrebările din titlu stau probabil pe buzele oricărui român iubitor de fotbal. O pun şi eu: vom avea zero echipe calificate în optimile Europa League, doar una, sau ambele? Răspunsul e tot în titlu. Nu îl dau ca să mă aflu în treabă ori ca pretext pentru articolul de azi. Chiar am convingerea că atât Steaua cât şi CFR se pot califica. Nu uşor, nu fără emoţii, dar cred că au argumente solide pentru a se impune în faţa unor adversari care trăiesc mai degrabă din amintiri, din tradiţie, din blazon decât din prestaţia la zi pe gazon. Să vedem pe rând cam cu ce se laudă cele două combatante. Încep cu Internazionale Milano, echipa care la ultima apariţie, chiar în această săptămână, în Cupa Italiei, a avut un căpitan de echipă nou-nouţ, pe nume Chivu... Păi nu-i destul? Faptul că, pardon, căpitanul e un loser născut (nu făcut!, vorba lui Gigi) spune aproape totul despre starea actuală a echipei. Chiar dacă acum e undeva între primele în clasament, Inter este departe rău de echipa care câştiga acum doi ani Champions' League. Singurul care e neschimbat e însuşi căpitanul: joacă la fel de prost cum a jucat şi în finala aia, cum a jucat (prea) mulţi ani şi la naţionala noastră şi cum joacă de când se ştie. Singurul element pozitiv ar fi tinereţea echipei, însă 'geaba tinereţe dacă jocul nu se încheagă. Şi e limpede că nu se. Prin comparaţie, jocul CFR-ului este mult mai spectaculos, mai tehnic şi chiar mai eficient, din moment ce a reuşit ce n-am mai făcut nici o echipă românească, anume să câştige tocmai la Manchester... iar ca bonus, şi la Braga! Dacă una trebuie să se teamă de adversar, atunci aia e Inter, nu CFR. În partea cealaltă, lucrurile par încă mai simple, Steaua fiind pe un val care seamănă izbitor cu cel din 1986. Singurele probleme pot apărea în defensivă, ştiut fiind faptul că atât portarul cât şi vreo 3 fundaşi sunt nesiguri, visători, rudimentari. Iar dacă laşi Ajax-ul să atace, se poate lăsa cu prăpăd. Steaua fiind la rândul ei o echipă eminamente ofensivă, soluţia e una singură: pe ei, pe ei, pe mama lor! În plus, Steaua a arătat că poate ataca încontinuu preţ de 90 de minute, ba să şi câştige la urmă. Cred că tragerea la sorţi ne-a fost favorabilă. Dacă urmează şi o pregătire corectă, zău că ne aşteaptă niscai bucurii la primăvară.