Doru POPOVICI

Gazeta Sporturilor de ieri ne aduce o ştire absolut senzaţională: Lacina Traore a fost vândut! Ei, şi? Care-i senzaţionalul din ştire? Staţi puţin şi nu mânaţi: l-a vândut Kuban-ul lui Dan Petrescu la Anzhi Mahachkala a lui Eto’o şi Roberto Carlos. Nimic special, nici aici. Uluitor însă preţul: 20 de milioane de euro! Bani cu care Kuban zice că o să-şi cumpere alţi 2-3 jucători, pe lângă cel deja acontat, despre care vom mai discuta. Din această tranzacţie rezultă câteva comentarii. Mă simt tentat să încep cu un autodenunţ: pe vremea când numitul Traore juca în România, cred că am scris măcar de vreo 10 ori că n-are nici o treabă cu fotbalul, că e un mălai mare şi-atât. M-am mirat la culme când am aflat de cumpărarea lui, zicând că pe Dan Petrescu l-o fi bătut soarele de Krasnodar în cap. Ulterior, l-am văzut pe Traore zburdând în campionatul Rusiei. Nu contra unor Ceahlăul sau Bistriţa, ca la noi, unde părea la fel de împiedicat ca echipele alea de împiedicaţi, ci împotriva lui ŢSKA Moscova, Zenit St Petersburg, adică echipe chiar de fotbal. Alături de el, un alt fotbalist uluitor: Gigel Bucur, veşnic nebăgat în seamă de vreuna din muhaielele poreclite „selecţioneri”. Ei bine, acolo, unde fotbalul e fotbal, şi Traore a demonstrat că e fotbalist. De aici, e a doua concluzie: imaginea pe care ţi-o formezi aici, în iarba pârjolită de Mafiile reunite, despre un fotbalist, poate fi complet greşită. Inexplicabil pentru mine este cum naiba şi-o fi dat seama Dan Petrescu despre valoarea reală a lui Traore. Valoarea lui fiind dovedită şi de preţul plătit de Anzhi. Vine acum partea bizară a întâmplării: cum ziceam, Petrescu a achiziţionat deja un înlocuitor direct al lui Traore, un jucător de la care fanii echipei aşteaptă, desigur, să-l vadă golgheter. El se numeşte Daniel Niculae şi face parte din specia aia, destul de rară la alţii şi tare numeroasă la noi, despre care se vorbeşte ani de zile fără să afli vreodată de ce. El a plecat şi s-a-ntors de nenumărate ori, ba e şi abonat la Naţională. Nu cred că la Kuban mă va convinge, ca Traore, că am greşit grav. La urma urmei, de câte ori în viaţă te poţi înşela?