Gabriel MANȚĂ

Am un prieten care vrea să emigreze în Cipru şi să locuiască într-o rulotă, pe malul mării. Cred că a ratat momentul, liniştea visată s-a dus: ciprioţii au echipă în sferturile Ligii Campionilor! Asta înseamnă că, dacă îi mai ţine o tură, numai una, ajung în semifinală! Şi nu numai picioarele trebuie să-i ţină, ci şi norocul, pentru că şi Şahtarul a ajuns anul trecut în aceeaşi fază şi a dat peste Barcelona, stop joc. Îmi amintesc şi acum expresiile câtorva jucători, în frunte cu căpitanul Srna, filmaţi chiar când le-a fost fost extrasă Barça din urnă.

Aţi remarcat, poate, că Messi este băgat mai mereu în echipă, oricât de lipsită de miză ar fi partida. În timp ce Iniesta sau Xavi iau loc fără probleme pe banca de rezerve sau în tribună, Messi se comportă ca un dependent. Dacă sare peste o doză, următoarea este una dublă! Sâmbătă a fost suspendat la meciul cu Gijon, aşa că miercuri seară a intrat cu o poftă nebună împotriva celor de la Leverkusen. A dat cinci goluri, cele mai multe marcate vreodată de un jucător în Liga Campionilor, dar m-aş opri asupra a două dintre ele, specifice lui. Când scapă singur cu portarul şi mingea încă ţopăie, strecoară şpiţul sub ea exact când trebuie, de parcă ar disloca bomboana de pe prăjitură cu linguriţa (nu degeaba italienii numesc scăriţa “cucchiaio”, adică lingură). Messi reuşeşte aproape de fiecare dată să dea suficientă înălţime, dar şi direcţie, dacă e necesar. Parcă ar fi un fel de specialitate a casei. Nu e nici lob ca al lui Ola John, nici scăriţă cum a încercat Van Persie (la 3-0 te-ai găsit, Robine?!). N-am văzut procedeul în repertoriul prea multor jucători şi oricum e reuşit mai mult ca excepţie. Ca să dau un exemplu cunoscut nouă, golul lui Adrian Ilie cu Columbia seamănă destul de bine. Dar chiar dacă s-ar găsi cineva cu execuţii de aceeaşi acurateţe, credeţi că ar face-o cu ambele picioare? Căci da, Messi a dat unul dintre acele goluri cu piciorul de bază, stângul, iar celălalt cu dreptul! E dreptul lui.