Doru POPOVICI

Alaltăieri s-a încheiat ceea ce s-a numit „stagiul de pregătire” al Naţionalei desfăşurat undeva mai prin Sud. Parcă prin Antalya, deci Turcia, adică nu Grecia, Italia sau Cipru, şi ele cândva favorite pentru această „oxigerane” de dinaintea sezonului primăvară-vară. S-ar cuveni să spun că am văzut ambele „meciuri- test” (aţi observat că am folosit deja de 3 ori ghilimele pentru a sublinia tiparele alea verbale cretine de care se pare că nu vor scăpa niciodată nici fotbaliştii şi antrenorii, nici ziariştii români) dar dacă mă întrebaţi ceva, lucruri simple, despre ele, zău dacă ştiu să vă spun ceva. Ceea ce sărea în ochi de la început a fost chestia cu „întinerirea lotului”. Aşa de tare l-a întinerit Piţurcă încât cel mai bun (în statistici, cel puţin) s-a dovedit a fi în cele din urmă veteranul suprem, ăla supranumit Săgeată. Apropo: când a dat el primul gol, în primul meci, în primul minut, la una din reluări, cea luată din spatele „goleador”-ului, ecranul mi l-a umplut efectiv dosul acestuia, deşi reluarea pivotării sale „magnifice” era luată de la o distanţă considerabilă... Cât despre ăia tinerii, mai bine să ne facem că nu i-am văzut. Că dacă e să-ţi aminteşti golul lui Krivoi Rog, te ia cu rău la inimă: un fundaş dreapta întors ca o clătită, un luft de fundaş central, o minge prinsă şi apoi scăpată din mâini de o legumă de portar, un stângu-n dreptu’ al altui fundaş central, o degajare în propriul coechipier provenită dintr-o semi-chiflă, un ricoşeu la adversar şi un şut leşinat al acestuia, la care toţi ăla înşiraţi mai înainte s-au uitat ca, pardon, curca-n lemne! În acest timp, adevăraţii titulari ai Naţionalei mai dau câte două goluri prin Germania, prin Franţa, mai joacă prin Italia, mai prind din nou echipa prin Anglia... Aţi auzit de jucătorul Bumba? Eu, pentru prima oară în viaţă, când a ajuns acum la Naţională.