Gabriel MANȚĂ

Acea cameră minusculă care se foloseşte la investigaţii medicale sau chiar la operaţii la organele interne ar trebui să transmită imaginile în direct pentru a satisface nevoia bolnavă a televiziunilor de a scormoni prin măruntaiele unei întâmplări picate plocon. Bine că Mircea Lucescu nu poate vedea tot circul sau auzi toţi analiştii reprofilaţi brusc.
Unul dintre aceştia din urmă efectiv îl jignea pe Rinat Ahmetov când în studio se comenta, cică, aterizarea acestuia! Sau poate că invitaţiile la televiziunile de ştiri nu sunt făcute pentru abordarea un subiect anume, ci pentru ce se nimereşte. Dacă în timp ce urci scările începe o vijelie, bagi cu vijelia, dacă a mai dat Becali vreun vânt, bagi tot cu vijelia, se ştie că Becali nu dă vânturi banale, iar dacă se întâmplă ca un tramvai să intre în maşina lui Lucescu, oho, să tot bagi! Mi-a plăcut Ovidiu Ioaniţoaia, care a fost sunat de o realizatoare din trust, ceea ce nu l-a împiedicat să se arate iritat de întrebările acesteia. Textual, i-a spus că este irelevant ceea ce fusese întrebat, aşa că s-a întrebat singur! „Întrebarea la care trebuie să răspundem...” era despre perioada de refacere a pacientului Lucescu. Apoi i-a transmis direct interlocutoarei să nu mai facă din ţânţar armăsar când vorbeşte despre operaţie, termen impropriu în cazul respectiv, în opinia sa. Parcă uitase că vorbea cu cineva din breaslă.
Mi s-a părut foarte emoţionant gestul lui Rinat Ahmetov de a veni personal, alţi bogătaşi s-ar fi mulţumit cu telefoane şi cu delegarea cuiva. Trimisese oricum doctorul, dar a ţinut să vină şi el, iar asta se face pentru un prieten. În fine, să-i ţinem şi noi pumnii omului şi profesionistului Mircea Lucescu. Din fericire, dacă putem spune aşa, nu are de pregătit primăvara europeană, iar până se reia campionatul în Ucraina are tot timpul din lume. De pensie încă nu se pune problema.