Gabriel MANȚĂ

Aşadar, Dinamo 1-0, CFR 1-0, Oţelul 1-0, Steaua 1-0. Dacă nu aveau meci între ele, Vasluiul şi Rapidul băteau şi ele tot cu 1-0. Cum să interpretăm asta, suntem mai italieni decât italienii? Avem un campionat echilibrat? Au obosit echipele din fruntea clasamentului pe final de sezon? Pentru unele ar mai fi de înţeles, dar tocmai alea care ar trebui să fie odihnite abia bat cu câte un fluier de ajutor de la arbitri. Iar Steaua a scăpat de egalare fiindcă băiatul ăla cu şutul la el, Dâlbea, are ţintă şi tărie, dar nu imprimă efect. Nici la biliard n-ar avea prea mult succes fără această caracteristică. Una peste alta, a ieşit bine pentru Steaua. La opt puncte se pot face planuri pentru primăvară, doar că socoteala de la gura sobei nu-i tot aia cu cea de pe teren. Acum câţiva ani, tot eşafodajul calculelor s-a prăbuşit încă din februarie, la primul meci Steaua luând bătaie la Iaşi (a fost ultima dată când şi-a dat autogol Bănel!). La anul o să înceapă la Mioveni şi o să aibă şi avantajul unor meciuri în picioare, dubla cu olandezii de la Twente Enschede. Dar apropo de tragerea la sorţi pentru şaisprezecimile Europa League, n-am înţeles de unde atâta optimism. Twente a fost şi este echipă de podium în campionatul Olandei, ceea ce Steaua aspiră în campionatul României. Cu totul altă mâncare de peşte, veţi fi şi dumneavoastră de acord. În Europa League, Twente s-a calificat câştigându-şi detaşat grupa, dar şi Steaua s-a calificat entuziasmant, nu? Dacă aruncăm o privire şi mai înapoi, către începutul sezonului, observăm că Twente a eliminat fără emoţii un FC Vaslui în formaţie completă. Iar alde Gigi Becali îşi cere deja scuze că trebuie să-i bată pe Schalke în turul următor! Ca să nu fie constrâns la un astfel de gest pentru binefăcătorii săi, propun să se califice mai departe cei de la Plzen, astfel încât Steaua să vadă deja sferturile. Păi de-aici cât mai e până la iarba verde de acasă, adică de pe Arena Naţională, doi paşi! Câteodată e aşa simplu fotbalul ăsta...