Doru POPOVICI

Indiscutabil am avut parte de cel mai aglomerat weekend sportiv din toată existenţa mea de maniac TV. De parcă n-ar fi fost şi aşa destulă treabă, apariţia canalului Digisport 3 m-a distrus pur şi simplu. Am petrecut aşadar câte 18-20 de ore în faţa celor două televizoare suprapuse, butonând pe cele două telecomenzi aproape încontinuu, spre disperarea restului tribului. Nu cred că am văzut mai mult de trei-patru evenimente integral, dar printre ele se numără cele cu durata cea mai mare.

Aşadar, pe locul 1 ca dramatism aş aşeza la egalitate semifinala US Open, Federer – Djokovici şi finala Open-ului de la Shanghai la snooker, cea în care Williams l-a condus pe Selby cu 1-0, apoi a fost condus în permanenţă, ajungându-se la 4-6 şi 5-7. Se jucau 10 din 19, sau „primul la 10”, cum se zice în jargonul sportului acestuia fabulos. Ei bine, de la 5-7, Mark Williams s-a scuturat ca, pardon, calul lui Harap Alb, şi s-a dus glonţ, „in no time”, cum zic nemţii!, până la 9-7. Mai avea, aşadar, un singur „frame” până la trofeu, când s-a petrecut nenorocirea: o bilă lovită în disperare (cu peste 100 km / oră!, ziceau comentatorii) de Selby, procedeul fiind „kick and hope”, a necesitat nenumărate reluări pentru a se stabili dacă a fost fault, cum susţinea Williams, sau nu. A rămas că nu, dar Williams, din momentul ăla, s-a pierdut complet. A încercat şi el, la 9-9, o lovitură din aia disperată, ca Selby mai devreme, şi i-a ieşit... fault la bila albă, pe care a băgat-o fix în gaură!  A pierdut cu 10-9 un meci, o finală şi o grămadă de bani. Exact cum o făcuse şi Federer cu o seară mai devreme. A avut 2-0 la seturi, s-a relaxat (sau a obosit?), a egalat Djokovici, apoi, în setul decisiv, a mâncat şi el o găleată de jăratec ajungând la 5-2 şi 40-15, deci două mingi de meci. Le-a pierdut pe mâna lui şi mi-a provocat o migrenă nebună, cam ca aia de acum doi ani când o luase Real de la Alcorcon cu 5-1! Am zis „Real”? Uau! Nu că ar fi jucat senzaţional, că n-a jucat, nu că a fost mai bună ca Barca, dar iat-o câştigând titlul încă din etapa a 2-a!! Asta, fiindcă Barcelona, exact cum anticipasem eu acum vreo lună, începe să cedeze puncte unde altă dată n-ar fi făcut-o. A scos un 2-2 la San Sebastian, cu Real (tot Real, deci!!) Sociedad, ceea ce m-a făcut fericit... măcar pentru o săptămână, că doar n-o fi Real mai fraieră!