Doru POPOVICI

Ultimele săptămâni au adus o agitaţie cu totul neobişnuită pe piaţa transferurilor de la noi, fapt cu atât mai ciudat cu cât campionatul a început, situaţie în care, în ţările normale, cu fotbal tot normal, transferările sunt încheiate. Asta, în ideea că antrenorii deja şi-au primit jucătorii pe care îi ceruseră (nominal sau doar ca posturi care trebuie  acoperite) patronului sau consiliului de administraţie, cu ajutorul cărora să-şi pună în aplicare planurile tactice. Cu menţiunea că antrenorii ăia despre care vorbesc aici chiar au ceva în cap. La noi, da, da, chiar şi la noi există şi câteva cluburi din astea pe care le preocupă fotbalul: Galaţi, Vaslui, CFR, U. Cluj şi încă vreo două. Care şi-au făcut lotul şi care chiar joacă fotbal. Ălealalte, în special cele de fiţe, în moţ cu Steaua şi Dinamo (dar nici Rapid nu-i de neglijat) continuă să cumpere ori să vândă într-o veselie. Ieri, într-un editorial din „Gazeta Sporturilor”, am citit o idee pe care am etalat-o şi eu în numeroase rânduri în această rubrică, anume că fotbalistul român îşi dovedeşte valoarea abia atunci când este gonit pe post de rebut de echipa din străinătate care îl cumpărase ca fraiera şi re-cumpărat ca mare sculă de salvator suprem de echipa care îl vânduse iniţial. Cazul suprem este bumerangul Florentin Petre pe care dacă-l întrebi de câte ori a fost vândut şi re-cumpărat probabil că nu poate spune, pur şi simplu pentru că nu ştie să numere până la atât. În aceeaşi categorie a dus-întorşilor se înscriu Săgeată, N&D şi alţi, mulţi alţii, dinamovişti. Dar au şi alţii faliţii lor. Să-l amintim doar pe Pancu, eternul salvator al Rapidului, veşnica speranţă de „un gol mai mult decât adversarii”. Ei bine, pentru că nici Steaua nu-i mai proastă, după ce a cumpărat deja vreo doi fotbalişti de la Ministerul Finanţelor, anunţă că tranzacţia supremă, aia cu care o să câştige la pas titlul şi, ca bonus Europa League (asta numai şi numai deoarece, dintr-o neatenţie de vreo 34 de etape, n-a ajuns în Champions’ League) este readucerea lui Stancu, în curs de ejectare de la Galata lui Terim. Ar fi şi şansa Naţionalei: tot aşa cum pe Bănel îl credeam uitat şi-ngropat, tocmai ce fu resuscitat de Piţi, lasă-ne. Dacă Stancu vine şi joacă un meci la Steaua până la ăla cu Franţa, poate ne pricopseşte Piţurcă şi cu el. Că, pardon, Cociş cu cin’ să joace?