Doru POPOVICI

Printre felurite competiţii de tineret şi juniori, la care privesc aproape zilnic de vreo două luni încoace, iată că şi-a făcut loc în programul meu din ultima vreme şi Campionatul Mondial de fotbal feminin, ajuns acum deja în faza semifinalelor. Din experienţa anilor anteriori, rămăsesem cu ideea bine fixată că ăsta e o parodie, doamnele şi domnişoarele cu jambiere şi chiloţi având ceva abilităţi în manevrarea mingii, dar până la fotbal adevărat calea mi se pare lungă rău. Ca atare, orice şut pe poartă, mai ales pe sus, era gol sigur, întrucât portăriţele aveau de toate, inclusiv sâni şi dosuri, mai puţin detentă şi reflexe. Ei bine, ceea ce se întâmplă în aceste zile este cu totul altceva. Am văzut nişte fotbaliste de toată stima, unele fiind de-a dreptul impresionante, iar dintre ele se distinge brazilianca Marta, cea pe care o văzusem la decernarea Balonului de Aur în primăvară, alături de Messi, care îl câştigase la masculin. Cred că această Marta ar avea loc în multe dintre echipele de băieţi din lumea largă, iar la noi absolut în oricare, inclusiv la Naţională. Are dribling, are viteză, are şut, dar dincolo de orice altceva are o tehnică uluitoare. Ca alură în joc este copia perfectă a lui Ronaldinho, dar zău că are momente în care parcă e... ceva mai tehnică decât „Dinţosul”! De altfel întreg jocul Braziliei este extraordinar de spectaculos, cu aceleaşi devieri, driblinguri şi combinaţii cu care ne-a obişnuit doar Brazilia, cea de la masculin. Ei bine, aşteptam sfertul de finală cu SUA, de alaltăieri, pentru a mă delecta o dată în plus cu driblingurile şi celelalte execuţii ale Martei, desemnată de fiecare dată în ultimii 5 ani cea mai bună jucătoare a lumii. Scorul, neaşteptat, l-au deschis americancele. A egalat, din penalty, Marta, după ce lovitura o ratase o colegă de echipă dar arbitra dictase repetarea loviturii. După pauză, cu un voleu lobat în diagonală, la colţul lung, Marta a făcut 2-1, iar ocaziile curgeau la poarta americană. În minutul 93, ultimul, portăriţa braziliană iese sub minge, gol, 2-2, prelungiri. S-a ajuns la penaltiuri. Brazilia a ratat unul singur. De ajuns pentru a fi eliminată. Dacă vă mai spun că tot alaltăseară, în semifinala la under 17, jucând cu Germania, Brazilia a pierdut cu 3-4, după ce avusese 3-1, veţi înţelege de ce Brazilia, deşi joacă cel mai frumos fotbal din Univers, pierde mai mereu.