Gabriel MANȚĂ

Vremea fotbalului se apropie şi ea, puţintică răbdare. Dar iată că, dimpreună cu lumea fotbalului, ajungem deocamdată la box. Unde ar fi bine să încercăm a ne păstra limpezi la cap, în ciuda receptării multor fraze-directe sau mai ocolite (croşee), ba chiar mascate (upercuturi). Evenimentul de la Romexpo a fost de la început tratat de guvernanţii-organizatori precum recoltele de odinioară: milioane de telespectatori la hectar! Apoi a venit rândul comentatorilor protevişti de a vorbi cu gura plină. Lângă exagerările taxate de Tolontan în editorialul său aşez încă una: Michael Buffer – cea mai celebră voce din lume! Pe bune?! Păi chiar sâmbătă seara s-au auzit nişte voci mult „mai celebre” (nu, nu Andra, doar nişte băieţi de la U2 şi AC/DC!). Iar peste toate astea mai apare şi Moşu Doroftei cu frustrările sale, la un post de radio unde nu l-ar fi auzit nimeni în afară de Safta, interlocutorul său (unul pe măsură, nu?!), dacă nu l-ar fi preluat gazeta-locomotivă. Doroftei nu cred că ar deranja prin ceea ce spune, dacă nu ar da chestiunilor o tentă de reproş către Bute. În esenţă, cam aceleaşi lucruri le-au spus şi Diaconu şi Vaştag, dar fără a da interpretarea ieftină a lui Doroftei. Nu, Bute nu fuge de ceilalţi „grei” mijlocii, ci îi aşteaptă atunci când bursele vor fi pe picior de egalitate. Trebuie spus că această strategie a staff-ului lui Bute de a trece prin toată galeria de challengeri este la fel de inteligentă precum cea a lui Serghei Bubka de a bate recordul mondial centimetru cu centimetru. După mintea lui Doroftei, trebuia să se arunce din prima la vârf şi să rişte pierderea centurii pe o bursă de câteva sute de mii. O să ajungă să se bată şi cu ceilalţi deţinători de centuri, poate o să piardă, poate nu, rămâne de văzut. Până atunci, rămâne un sportiv cu un talent uriaş, cu creier şi carismă. Deci un pic peste Moşu Doroftei, unul care ieşea la bătaie într-un stil cam autodistructiv. Inima mare a lui Doroftei merită şi a şi fost apreciată, dar asta nu-i conferă vreo imunitate. Bute, ca şi alţi români, este iubit de canadieni şi pentru că a dat dovadă de bun-simţ, învăţându-le limba, nu i-a uitat nici când a vorbit la microfon, iar lucrurile astea se simt mai ales când vin din inimă. Dacă Lucian Bute ar fi simţit vreo ranchiună, i-ar fi amintit Moşului ceva legat de cântar. Alţii nu l-au iertat.