Gabriel MANȚĂ

Simetria cu Roland Garros a fost stricată chiar de el, de marele Federer. Fiindcă mai ales acum, la prima sa înfrângere după un avantaj de două seturi, realizăm cât de mare jucător a fost. Şi va fi, dar pentru un moment trecător nu mai este. Să ne întoarcem puţin la începutul anului. Chiar Tsonga, autorul acestei crude eliminări, anunţa încheierea erei de dominare a lui Federer şi Nadal. Elveţianul se mulţumea să spună doar atât: mai vorbim la vară. Se poate spune că amândoi au avut dreptate. Finala openului francez îi dădea previziunea peste cap lui Tsonga, ceea ce pare a-l fi ambiţionat pe acesta, căci în sezonul pe iarbă şi-a luat profeţia pe cont propriu şi i-a bătut şi pe Nadal, şi pe Federer. Mărturisesc că după această ieşire dezolantă din scenă a elveţianului am fost mai mult decât supărat. Am fost trist. În sinea mea, chiar dacă ar fi ajuns în finală, nu credeam că-l poate învinge pe Nadal. Deşi Federer se încăpăţânează să creadă că mai e posibil să câştige încă turnee de Grand Slam, declaraţie făcută chiar după înfrângerea cu Tsonga! Dar cel mai mare adversar al său nu e Nadal, ci timpul, pe care doar cucoanele se iluzionează că îl pot învinge. Tsonga este doar un accident de parcurs, Nadal rămâne obsesia sa. Ca exerciţiu de imaginaţie, să ne închipuim cum ar fi arătat meciurile dintre ei, dacă vârstele lor ar fi fost inversate. Un Nadal îndreptându-se spre 30 de ani contra unui Federer cu 5 ani mai tânăr. Nu cumva lucrurile ar fi stat taman pe dos, iar retururile elveţianului ar fi fost necruţătoare pentru un Rafa cu tot mai mult plumb în picioare? Consecinţa ar fi fost că Nadal ar fi părut umanizat în faţa ”robotului” Federer, aşa cum de altfel i se spunea elveţianului când nu prea mişca nimeni în faţa sa.

Culmea, cel care ar trebui să regrete cel mai mult eliminarea lui Federer este Nadal. Ca şi la Roland Garros, ajutorul elveţianului ar fi fost esenţial pentru păstrarea locului 1 ATP. Cu tot respectul pentru Tsonga, misiunea lui Djokovic pare acum mult mai uşoară. Simpla accedere în finală l-ar transforma pe sârb în lider ATP, iar ultimul act rămâne miză separată. Închei ca acum o lună: în toată povestea asta, Murray are şi el ceva de spus?