Doru POPOVICI

Apropierea de finalul competiţiilor interne, campionate şi cupe naţionale deopotrivă, aduce de obicei (iar anul ăsta parcă mai multe ca oricând) rezultate pentru care termenul civilizat este acela de „surprinzătoare”, iar cel în jargon / argou sportiv este „mânăreli ordinare”. Cum spuneam, chestia nu e nouă. Poate vă amintiţi, din anii ’90, pe când la Brescia jucau niscai români, că în ultima etapă din Il Calcio, Milan, deja campionaă de multe etape şi aflată în plină glorie internaţională, a „reuşit” să ia o mardeală soră cu moartea de la Brescia, pe care această victoria imposibilă o putea salva, chiar la Milano! La noi, preţ de vreo 20 de ani, Gloria Bistriţa a bătut toate recordurile în domeniu: pe când era în B, mânca nori în tur, ajungea totdeauna în lupta pentru promovare în A, după care se punea pe vândut în neştire în retur, sub comanda veşnicului infractor poreclit „Lordul”. Atunci când a intrat totuşi în A, mi s-a părut c-a făcut-o din greşeală, nedorindu-şi deloc asta. S-a repliat însă instantaneu organizând, la iniţiativa aceluiaşi „Lord” penal, celebra „cooperativă” care mai includea Galaţiul, Bacăul, Clujul, Piteştiul, între care nu existau meciuri egale, de 1 punct, ci doar victorii care aduceau fiecăruia câte 3 puncte. Mi-am reamintit toate astea alaltăieri, dar şi cu alte vreo două săptămâni în urmă, urmărind parodiile dintre Dinamo şi eterna Gloria, care la primul meci şi-a menajat titularii (!!) fiindcă venea un meci greu în campionat, iar la al doilea la fel, că vine un meci la fel de/chiar mai greu. Pe bancă, fericit de cele două înfrângeri, oricum etalând mai multă bucurie decât Andone şi Borcea, acelaşi „Lord”, nea Jean. Cam aşa însă procedează şi echipe cu firmă, ultima sosită în bandă (că era păcat să-i lase singuri pe ai mei de la Real, care măcar au „justificarea” că sponsor principal le este o celebră casă de pariuri, după cum scrie pe piepturile lor, de unde concluzia că au voie – sau trebuie! – să piardă chiar pe Bernabeu în faţa lui Gijon cu 2-3, cotă 9, iar pauză-final cotă 17,80!) fiind Barcelona care, duminica trecută, jucând cu ultima clasată, Levante (retrogradată încă de prin noiembrie!), a scos doar un 1-1, pentru x pauză / x final cota fiind, a dracu’ coincidenţă, tot de 17,80. Practic nu mai există campionat nemânărit, exceptându-l pe ăla rusesc, care însă abia a început de câteva etape. V-aş sfătui să pariaţi la tenis. Dar mai pot, oare, după ce Federer a luat-o alaltăieri de la Gasquet!?