Doru POPOVICI

Întâmplarea prin care i-am scos pe ruşi din preliminariile Campionatului Mondial de handbal, anul trecut, când i-am bătut la Moscova după ce o furaseră la Buzău, s-a dovedit a fi exact asta: o întâmplare. Ar fi putut constitui un capăt de drum nou, un „moment zero” de la care să înceapă renaşterea handbalului românesc, ajuns de vreo două decenii o panaramă, după ce timp de altele două-trei făcuse legea în lume. Ei bine, în loc de capătul de drum nou, noi am ales capătul ălălalt, care e o fundătură din care habar n-am cum naiba se poate ieşi. Spun asta, întrucât handbalul românesc, în loc să ia modelul unui alt handbal performant (spaniol, franţuzesc, nemţesc), a dat cu oiştea-n... fotbal! Tot românesc, desigur, de unde n-a copiat doar lipsa totală de performanţă, apucăturile profund penale ale arbitrilor, subterfugiile tot penale prin care se poate eluda fiscul (vezi desfiinţarea / reînfiinţarea UCM Reşiţa), ci şi nesimţirea cu care această federaţie este condusă de un Gaţu cu nimic mai breaz decât Naşu’ (ba chiar mai al dracu’, din moment ce nu s-a sfiit să trimită borfaşii la mituit ditamai brigada de arbitri venită din Danemarca!), ori cea de a nu te da dus din funcţie nici cu pistolul la tâmplă, deşi performanţa, de fapt lipsa ei, ar trebui să conducă automat la asta. Vreau să spun că la Naţionala masculină se află la comenzi un anume Vasile Stângă care, cu aceeaşi nesimţire cu care Piţurcă nu se dădea dus de la Naţionala de fotbal, nu pare a avea nici el gând de ducă. Deşi ceea ce realizează el la handbal este identic cu „reuşitele” lui „Piţi, lasă-ne!” la aia de fotbal. Dincolo de faptul că alaltăieri ne-a bătut Lituania şi la handbal (cum ne-o trăsese şi la fotbal!), jocul a fost ceva de coşmar: pasă de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga şi apoi la adversar, asta în situaţia fericită când nu intrau ai noştri în „joc pasiv”. O fi fost Stângă mare jucător, dar la Naţională totul pare copiat din jocul de Bingo, specialitatea domniei sale: totul este doar întâmplător. Încât îţi vine să-i zici domnului Stângă, aşa cum cred că le indică şi el jucătorilor: „Mai la stânga, mai, mai la stângă, aşa, afarăăă!”.