Doru POPOVICI

Ieri dimineaţă, când am folosit la Radio Top cuvântul „limbric” pentru a-l caracteriza pe domnul arbitru Avram (care seamănă, ca apariţie, doar cu o singură altă creatură, pentru care de obicei folosesc acelaşi cuvânt – aţi ghicit!, e vorba de Ministrul Educaţiei), prietenul şi colegul meu de microfon (tot Avram, dar Sorin!) s-a prefăcut uşor surprins de ce cuvânt „tare” am folosit. Tare!? E cel mai blând cu putinţă faţă de halul în care avortonul a fluierat. Despre ce cretinisme a putut comite aproape că n-are sens să mai discutăm. Halucinantă de-a dreptul rămâne decizia de eliminare a străinului ăluia, trântit grosolan în careu şi căruia avortonul, în loc să-i dea penalty, i-a dat cartonaş roşu pentru simulare!! Explicaţia e cât se poate de simplă: la halul în care arată, e evident că nici în curtea şcolii nu l-a ales nimeni vreodată în vreo echipă de miuţă, aşa că de unde să aibă ăsta habar care e diferenţa dintre a simula şi a fi luat „cu fulgi cu tot” de un fundaş ceva mai hotărât? La fel se prezintă situaţia şi cu cele două penaltiuri acordate absolut de-a droanga. Însă capacul l-a pus la golul anulat lui Zicu: a fost cea mai grozavă execuţie văzută de mulţi ani încoace la vreun român şi pe vreun stadion românesc. Din nefericire nu va intra în istoria golurilor antologice de la noi, pentru faptul că la fluier opera un imbecil pe care dacă-l dai cu capul de gazon de 50.000 de ori şi tot n-ar putea explica ce mă-sa a fluierat el acolo. Fault, probabil: se „faultaseră”, adică se loviseră între ei doi dobitoci de fundaşi, coechipieri dintre care unul chiar căzuse, drept pentru care au scăpat şi fără gol! În mod miraculos meciul s-a terminat totuşi cu victoria cui chiar merita să-l câştige, Poli Timişoara, o echipă care, alături de Galaţi şi parcă Vaslui, chiar joacă o chestie oarecum asemănătoare cu fotbalul. Aş vrea să pot spune acelaşi lucru şi despre Braşov, însă mi-e teamă, fiindcă Braşovul a avut în faţă pe... nimeni, dovadă şi scorul de neprezentare cu care a câştigat. Din acest horror pe care l-am văzut transmis din Ghencea, de pe lângă cimitirul unde e îngropat Ăla, am remarcat, pe lângă cele două goluri fabuloase ale braşovenilor, prezenţa unui zombie: se numeşte Dică şi vă jur că părea uneori chiar viu! Te lămureai că-i doar un zombie când atingea mingea. Noroc să n-o făcea prea des, că nu ne-ar mai fi trecut spaimele până azi.