Doru POPOVICI

La Rio, în ţara fotbalului veşnic spectaculos, luna februarie este cea a Carnavalului. La noi, tot în februarie, dacă n-avem carnaval, reîncepe bâlciul. Adică de mâine se reia campionatul al cărui final de peste vreo 4 luni are menirea de a da Europei vreo 6 echipe care să le umple inimile de bucurie adversarilor care vor avea marele noroc de a le elimina din turul preliminar în care le vor întâlni. Iar „norocoasa” campioană, cea cu acces direct (pentru ultima oară) în grupele Champions’ League, va fi cu siguranţă „arbitrul” grupei, în sensul că, imparţială ca orice arbitru, va oferi câte 6 puncte fiecăreia din celelalte 3 participante. Dacă am trăi într-o altă ţară decât asta, vorba poetului, „prost făcută”, ne-am putea aştepta ca la Galaţi, în eventualitatea câştigării titlului, să răsară peste noapte vreun superstadion de 5 stele, cu dotări ca ăl’ din Monaco, pentru că un asemenea eveniment în premieră absolută se cuvine tratat exemplar. Ar fi (reţineţi, într-o ţară normală!) prilej pentru investiţii masive venite de la municipalitate, Ligă, FRF, Consiliul Judeţean şi, desigur, patronul indiano-britanic Mittal. Nelocuind într-o astfel de ţară, ne aşteptăm mai degrabă la desfiinţarea echipei, din moment ce deja vin de acolo ştiri ciudate: reducerea bugetului clubului, diminuarea salariilor etc., că doar pilda Unirii Urziceni e încă vie... Asta întâmplându-se cu echipa care e aproape campioană, de ce ne-am mira că la altele situaţia e încă mai albastră decât Dunărea de acolo, astfel încât în prag de retur se discută mai mult de retrageri şi desfiinţări decât de intenţia de performanţă? Ceea ce s-a petrecut în această stră-lungă vacanţă e de-a dreptul halucinant: echipele care încă mai grohăie despre intenţii de plasare pe poziţii de cupe europene s-au „întărit” mai degrabă prin... vânzări decât prin achiziţii! Astfel încât s-au dus încă vreo câţiva dintre fotbaliştii cât de cât breji (Culio, Stancu), returul care începe mâine promiţând astfel că ne aşteaptă încă mai puţin fotbal decât cel deja... inexistent! La aşa bâlci, ar fi fost chiar păcat să nu se afirme însuşi capul panaramei, numitul Mitică, în al cărui neuron (că mai mulţi, de unde!?) a încolţit ideea că dacă tot nu-i fotbal deloc, atunci măcar să-l vândă televiziunilor pe sute de milioane de euroi! Faceţi pariu că vreo două, trei din ele chiar vor pune botul? Vă doresc vizionare plăcută. Eu rămân pe campionatele Spaniei, Angliei şi Italiei, chiar dacă-s mai ieftine.