Doru POPOVICI

În mod evident, dacă ar fi să definim fotbalul de azi alegând între spectacol şi afacere, răspunsul nu ar putea fi decât unul singur: afacere. Sumele vehiculate sunt realmente uriaşe, indiferent încotro privim: costul transmisiilor TV, preţul reclamelor din timpul meciurilor importante, salariile fotbaliştilor şi tehnicienilor, sumele de transfer, cheltuielile cu deplasările, cantonamentele, medicaţia, toate acestea vorbesc de la sine despre un business colosal, transnaţional, având şi consistente componente sociale, dincolo de cele economice. Într-o discuţie pe care am avut-o alaltăieri la Intermedia TV cu Sorin Avram, acesta argumenta nerelevanţa cheltuielilor făcute de Africa de Sud (în ideea că stadioanele care au costat enorm vor rămâne practic neutilizate de acum înainte, întreţinerea lor costând mult mai mult decât ipoteticele venituri pe care le-ar mai putea aduce) în comparaţie cu beneficiile pe termen lung, în primul rând cele aduse de turismul care cu certitudine va „exploda” datorită imaginii pe care Africa de Sud şi-a creat-o prin intermediul Cupei Mondiale. Vorbeam de costuri. Şirul de documentare de pe „Discovery” din ultima vreme ne-a arătat efortul imens depus pentru construirea întregii infrastructuri: nu doar stadioane, ci şi autostrăzi, poduri, tuneluri, aeroporturi, metrou. Asta înseamnă implicare, tenacitate, gândire economică pe termen lung, toate pe fondul unor cheltuieli enorme. Dar cu bătaie lungă. Ideea e că nu poţi spera la bunăstare peste noapte. Că nimic nu vine din senin, ci presupune neapărat o investiţie. În cazul acesta, colosală. De ordinul câtorva miliarde de dolari. Oricum, de vreo 4-5 ori mai puţine decât ultimul nostru împrumut, din acest an, de 20 de miliarde de euro. Aţi auzit dv. Că organizăm vreun campionat mondial de ceva, de orice: fotbal, popice, pescuit, ţintar? Că din cele 20 de miliarde construim ceva, orice: şosele, poduri, aeroporturi? Sau măcar bude publice (vorba cântecului: „C-aşa-mi vine câte-o dat’...!”)? Asta înseamnă business: investiţii care să-ţi aducă profit cândva. Iar pentru businessmen s-a inventat, la avioane, business class, unde biletul costă de câteva ori mai mult decât la „normal”. În sfârşit, pentru cărpănoşi şi sărăntoci, mai există o categorie: low-cost, în traducere „preţ mic” sau, adaptat, „bilet ieftin”. Cu ceva noroc, pleacă uneori conform orarului. Cu şi mai mult noroc, ajung la destinaţie. Cel mai adesea, nici, nici. Iar noi suntem un popor low-cost, trăind într-o ţară low-cost. Doar cu campionate judeţene, niciodată mondiale.