Doru POPOVICI

De când Messi a fost uitat în priză, s-a dat „verde” unei noi dispute la nivel mondial, căutându-se, de-a lungul şi de-a latul planetei, răspunsul la întrebarea de-a dreptul filosofică: care este cel mai bun fotbalist din istoria fotbalului, Messi sau Maradona? Înşişi cei doi protagonişti se întrec în declaraţii menite a nu zgândări sensibilitatea celuilalt, fiecare din motive bine întemeiate: Maradona fiindcă are nevoie ca de aer de piticul-minune la naţionala pe care o pregăteşte de World Cup, unde aşteaptă ca Messi să joace ca la Barca (fiindcă până acum nu s-a prea omorât cu firea pentru naţională), iar Messi deoarece n-are nici un motiv să-l întărâte pe selecţioner care, orgolios şi mai mereu cu drogu-n cap, ar putea să-l lase pe bancă sau chiar în tribune. Să nu-mi spuneţi că „nici un antrenor din lume n-ar risca aşa ceva, având la îndemână omul care poate câştiga orice meci de unul singur”, că nu ţine. Asta e valabil pentru oamenii normali, nu pentru un Maradona, cum n-a fost valabil nici pentru bătrâna spurcăciune Angelo Niculescu, cel care în 1970 l-a ţinut rezervă pe cel mai mare fotbalist din toate timpurile, Nicolae Dobrin. Iar Niculescu ăsta nici nu existase ca fotbalist.

Vorbeam însă de disputa pentru locul 1 absolut din istoria fotbalului. „Meciul” Messi-Maradona nu este o premieră. Asemenea dispute au tot avut loc în timp, ori de câte ori a mai apărut câte un fotbalist excepţional, câte un fenomen (inclusiv în cazul lui „El Fenomeno”!), cam de pe vremea când Pele năucea planeta, la doar 17 ani, la „mondialul” din Suedia, în 1958. Până şi în jurul lui Pele s-a aprins discuţia, întrebarea fiind, în cazul său, dacă nu cumva este mai puţin bun decât fusese Leonidas, un alt nume de legendă al fotbalului brazilian din perioada interbelică. Ideea e dacă se pot compara fotbalişti din epoci diferite. Iar răspunsul este fără echivoc: categoric nu! Fiecare din ei a fost, la un moment dat, cel mai bun. Din echipa lui, din ţara lui, din lume. Spuneţi-mi, vă rog, cum îi comparaţi pe Leonidas cu Pele, pe Pele cu Maradona, pe Maradona cu Messi? Şi unde îi strecuraţi printre ei pe Di Stefano, pe Sir Bobby Charlton, Eusebio, Platini, Zidane, Beckembauer, Rovaldo, Ronaldinho, Cruyff, Hagi? Comparăm mere cu pere şi cu pepeni? Cine-a fost mai bun: Elvis Presley sau Jimi Hendrix? Beatles sau Rolling Stones? Hai c-am luat-o pe arătură! Revenind la fotbal, răspunsul meu la întrebarea din titlu îl găsiţi tot acolo: dintre Messi şi Maradona, mie mai bun şi mai bun mi s-a părut tot Dobrin.