Gabriel TODERASCU

Aşasunt căile fotbalului! Bine, asta ştia toată lumea, dar se pare că gnoseologia nu-i ajută nici pe cei mai viteji si mai breji dintre engleji. N-o să vă plictisesc prea mult cu exasperanta comparaţie cu faimoasa finală Bayern-Manchester de acum unşpe ani, doar o mică observaţie de rutină. Şi de data aceasta, echipa care a condus şi care a avut meciul în mână, a lovit bara de două ori, pentru ca la potou să rămână cu bara lovită şi buza umflată. Atunci nemţii, acum englezii.

O altă echipă care a dictat mersul jocului nu ca un profesor, ci ca un dictator, Barcelona, a fost semibasculată în final de o decizie aiurea a lui Musaca ăla! Dacă era arbitru englez la centru, catalanii nu pierdeau niciodată meciul ăsta. E drept, nici aşa nu l-au pierdut, dar nici nu se pot focusa pe El Clasico fiindcă exemplul Sevillei este încă fraged.

Tot un exemplu pe dos ar putea fi şi parcursul lui Lyon în această stagiune. După 3-1 în tur cu conaţionalii bordelezi, iată-i la un pas de semifinale, fază de neatins pe vremea când Lyon avea echipă care n-a discutat ani în şir cu nimeni în Franţa: Juninho, Fred (perioada de dinaintea accidentării), Malouda, Abidal etc. Şi atunci a avut culoare bune dar a fost ejectată de Porto, Roma sau PSV. Iar apoi, când a erupt Benzema, s-au ciocnit de Manchester sau Barcelona. Acum, cu epigonul Bastos în rol de Juninho (când a executat aiurea o lovitură liberă din poziţie ideală, parcă l-am văzut pe Bănel!) se zbate să prindă loc de Liga Campionilor în dauna unor Montpellier sau Auxerre, dar simte în obraji boare de semifinală!

În fine, Interul lui Mourinho câştigă italieneşte, deşi antrenorul spune că nu agreează stilul. Chiar dacă diferenţa nu pare liniştitoare, în retur italienii ar putea câştiga mult mai lejer. Pandev este jucător croit pe contraatac şi nici Eto’o sau Milito nu sunt departe. Chivu pare încă fragil pentru meciuri cu calificarea pe masă. Poate din semifinală…