Doru POPOVICI

La vremuri grele, cum sunt astea pe care le trăim de ceva vreme, printre victimele colaterale ale crizei, cot la cot cu educaţia ori medicina, se numără şi sportul. Sau poate chiar cu un pas înainte, că deh!, sportivii sunt în general mai iuţi, deci se grăbesc către toate cele, inclusiv catastrofă.

Vedem aproape zilnic, cum mai dispare câte o echipă, cum se retrage câte o alta din competiţii, cum se declanşează procese pentru recuperarea banilor cu care patronii rămân datori sportivilor. Exemplele sunt nenumărate şi acoperă practic toate sporturile, atât individuale cât şi de echipă. Ne este încă viu în memorie cazul Rulmentului Braşov, echipă de handbal feminin, care acum un an se bătea pentru trofee continentale şi care în anul de graţie 2010 a ajuns să trimită în teren câteva junioare (adesea nici măcar o echipă întreagă, pe post de inter jucând... portăriţa de rezervă, ca să fie totuşi în teren 7 la număr!) dirijate de pe margine de o antrenoare, Mariana Tîrcă, şi ea o soluţie de avarie după ce antrenorul „neamţ” a plecat scuipându-şi în sân de ceea ce-i fu dat să trăiască pe propria-i piele. Mai de curând, supercampioana voleiului nostru feminin, Metal Galaţi, a intrat în grevă, neprezentându-se taman la finele unui campionat pe care l-ar fi putut câştiga din nou, în pas de voie. Fotbalul, mai ales cel din diviziile inferioare (conform statutului, că altfel tot fotbalul nostru este inferior!), agonizează de vreme bună, noi abandonuri fiind anunţate chiar şi în Divizia B. Printre ele,  până şi Bacăul care, dacă nu “se bagă” iarăşi Sechelariu cu banii lui Spălaţi, e ca şi lichidat.

În propria noastră bătătură,  iată că nu-i de ajuns că ne-au cărat din Divizia B, ştirile de alaltăieri zicând că din cauza neachitării sumelor restante către foştii fotbalişti ai Cetăţii, conform regulamentelor F.R.F., urmează să fie ejectate din competiţii şi toate echipele de juniori. Iar ca masa să fie cu adevărat bogată pe foametea asta, antrenorul de la rugby, Constantin Vlad, spune în ziarele de ieri că şi aici colapsul este iminent. Mă întreb dacă nu cumva a venit vremea să punem definitiv lacăt pe tot sportul românesc. Iar banii economisiţi astfel ar putea fi redirecţionaţi spre spitale fiindcă, evident, în asemenea situaţie vor avea din ce în ce mai mult de lucru.

Propun chiar o campanie naţională cu titlul pe care l-am dat acestui articol.