Doru POPOVICI

Am fost martor, în ultimul weekend, la nişte întâmplări de-a dreptul nebune, petrcute atât la noi cât şi pe alte meleaguri. Fără a stabili o cronologie sau o ordine a importanţei lor, am să încep cu una din fotbal. Oarecum intrigat de faptul că televiziunea Sport.ro transmite şi altceva decât Divizia B de la noi, m-am hotărât să-i las în durerea lor pe nemţi ori englezi şi să mă uit la un meci din campionatul Bulgariei. Nu de alta, dar era tentant să-l revăd pe Pinguin, alături de „Pancone” şi, desigur, de antrenorul Andone. Preţ de vreo 70 de minute n-am remarcat decât „stadionul”, pe lângă care ăla din Urziceni pare un fel de Bernabeu. Gazdele, Mezdra, tocmai ce dăduseră oaspeţilor, ŢSKA Sofia, un gol, că se şi porni iureşul: îmbrăcaţi în alb-roşu (culorile astea nu-s în regulă, indiferent pe care mal al Dunării se desfăşoară acţiunea!), câteva sute de (câini până la moarte!?) sofioţi au dat buzna pe teren, smulgând scaune şi garduri, fugârind tot ce avea două picioare în zonă, aruncând cu cataroaie. În acest timp, băligarzii (cum le zice o doamnă în vârstă, neobişnuită cu terminologia britanică) se grupaseră undeva la centru şi priveau ca la cinematograf. A venit apoi rândul Miliţiei: dintr-un microbuz au coborât nişte malaci (burţile le erau la fel de umflate ca la ăla de 400 de kile operat săptămânile trecute, ba chiar şi mai şi, de nu li se vedeau nici... cefele!) care au plimbat nişte scuturi, timp în care măcelul a continuat netulburat. Apoi spectatorii au plecat în ordine, la fel şi miliţienii. N-au arestat pe nimeni, că oricum n-ar fi încăput în microbuz de burţile lor. A fost ultima oară când am încercat să văd fotbal bulgăresc. Încă mai puţin a durat „superclasicul” din Argentina, Boca – River Plate: vreo 8 minute! Nu, acolo nu s-a bătut nimeni. I-a bătut pe toţi ploaia: din cer curgeau şuvoaie, iar pe gazon (care nu se transformase totuşi în glod) mingea rămânea înţepenită în.. apă, în timp ce fotbaliştii treceau glonţ pe lângă ea, fără a putea frâna.

Am fost oarecum nedumerit de felul în care organizatorii Campionatului Mondial de zbor cu schiurile au tratat competiţia, la Planica: locul de start a fost coborât în repetate rânduri, cei mai buni, adică primii 10, plecând cu mulţi metri mai jos decât cei de dinaintea lor, astfel încât recordul mondial de 239 de metri a rămas în picioare, chit că s-a sărit chiar şi 236,5 m. Dacă-i lăsau să ia startul tot de sus, probabil s-ar fi sărit peste 250! De ce s-a procedat aşa? Din grijă faţă de sportivi! Aşa-i că vă vine greu să înţelegeţi? Eu, în cele din urmă, am înţeles că aşa era corect, văzând... un meci de fotbal. Acela în care un portar român l-a distrus pe un atacant român, într-o fază în care un borfaş român, Diaconu, a acţionat pur româneşte: s-a făcut că nu vede! Ce grijă faţă de sportivi? Costea, accidentatul, va sta vreo juma’ de an. Diaconu a oprit şi el un meci: ăla cu bricheta care nici nu l-a atins!