Gabriel MANȚĂ

Pe mine, unul, mă irită obsesiva aducere în discuţie a echipamentului echpei naţionale. Nouă ne zice „tricolorii”, ca şi francezilor, nu „azzurri” precum italienilor. Deci nu suntem legaţi de o culoare cum sunt şi olandezii de portocaliu. Iar cine aduce superstiţia în discuţie mai bine să-şi scuipe în sân. Oameni şi şoareci, aşa ne clasifica demult un scriitor, dar numai ultimilor pisica neagră le aduce ghinion. Dacă jucăm prost, o facem pentru că într-adevăr aşa am jucat. Tot de-aia cineva a pierdut nişte alegeri, nu din cauza flăcării „violet”. Altfel, ajungem să-l îmbrăcăm pe Mutu în echipament violet, fiindcă acolo juca el bine când juca, la Fiorentina!

Revenind la chestiuni serioase, lui Răzvan Lucescu începe să i se întunece orizontul. Nu mă refer la faptul că unii rag la el. Asta o face leul, dar o poate face şi măgarul. Începuse bine mandatul său, cu rezultate încurajatoare, până la acel 0-5 din Serbia. Lumea ar fi primit favorabil pe oricine îi urma lui Piţurcă. Mulţi erau sătui şi de figurile lui Mutu, aşa că n-a tulburat pe nimeni embargoul impus vedetei, ba dimpotrivă. Dar când eşti pe cai mari începi să te crezi imbatabil. S-a răzbunat pe un jucător pentru reproşurile făcute lui de un patron prea guraliv. Florin Costea nu rupsese gura târgului nici cu Piţurcă, dar atunci avea scuza că trebuia să-i facă loc lui Mutu, jucând altceva decât postul său obişnuit. Cât timp Răzvan Lucescu avea rezultate, în afară de Mititelu nimeni nu s-ar fi trezit vorbind. Aime Jacquet  i-a exclus pe Cantona şi Ginola, dar până la urmă a câştigat un campionat mondial. De-acum, pentru Lucescu jr. devin chestiuni delicate convocările lui Mutu şi Costea. Nu cred că va mai rezista presiunii de a-i ţine pe dinafară, iar dacă oricare dintre aceştia va face vreo ispravă şi îi va cîştiga vreun meci, va fi un prilej pentru a i se da de înţeles că a cam făcut pe deşteptul.