Doru POPOVICI

O fi oare o condiţie ca postul de selecţioner să fie ocupat de nesimţiţi, sau asta vine cu timpul, mai lung sau mai scurt, petrecut în această funcţie?

Vă mărturisesc că după îndepărtarea lui Piţurcă, operaţiune finalizată mai mult de presă şi de opinia publică decât de FRF, de fapt de Naşu’ (şi să nu-mi spună nimeni că n-avea o cotă parte din salariul neisprăvitului...) nu mi-am închipuit că succesorul, oricare ar fi fost acesta dar mai ales Răzvan, ar putea da dovadă de tot atâta neruşinare şi nesimţire. ... Dar iată că se poate! Dincolo de faptul că Naţionala răzvaniană joacă la fel de prost şide urât (iar rezultatele sunt exact măsura mizerabilelor prestaţii), selecţionerul actual a moştenit absolut toate apucăturile precedentului, poate mai puţin barbutul ori black jack-ul, deşi n-aş băga mâna în foc.

Într-adevăr, îţi trebuie o nesimţire cel puţin egală cu a lui „Piţi, lasă-ne” ori cu cea a fotbaliştilor convocaţi, pentru ca la finalul catastrofei, în loc să intri în pământ de ruşine (sau măcar în vestiar, de unde să mai ieşi numai când în stadion au mai rămas doar tu şi Nea Gicu, ăl’ cu cheile de la poartă) tu să te aţii la microfonul televiziunii care a transmis dezastrul (mai bine dădea imagini din Chile şi din Haiti, că erau mai puţin terifiante) şi acolo să grohăi că „...pentru voi e simplu să judecaţi prin prisma rezultatului” (!?!) Da’ prin care prismă, domnu’? Poate prin aia „a spectacolului sportiv”, cumva? Că spectacol, matale şi pănărămile din teren ne-aţi oferit căcălău. De la băiatul ăla lung (şi-atât) din poartă, pân’ la ultima Săgeată. Că, pardon, când v-aţi înscăunatără, parcă fu tocmai vorba despre o schimbare radicală de concepţie, de selecţie, de abordare. Şi-n loc de astea ne trezirăm ba cu Nicolae ăla şi cu ălălaltu’ (unul mai breaz ca altul, parc-ar fi de-o mamă), ba cu Lăbănel sau cum i-o zice, ori cu Cordea (nu, nu-i greşit!) aflat în curs de retrogradare sau cu eterna rezervă Marica, asta ca să nu mai vorbim de ăia rusificaţi, arabizaţi ori engleziţi (alde Gigel, Mirel şi Găbiţă) adică toată banda de impotenţi cu care ne-a mâncat sănătăţile precursoru’ lu matale. Iar ca grohăiala răzvaniană să aibă şi-un corolar, ca la Murphy, iată-l: „Am văzut atitudine, angajament”. Bă, eşti nebun, te uitai pe mobil la alt meci, sau ai doar obrazul şi mai gros decât Piţurcă? Că fotbalul e parcă mai subţire...