Gabriel MANȚĂ

Este în legea firii ca fetele să fie mai capricioase, de aceea lista favoritelor rămase în cursă la Open-ul australian este tare amputată. În schimb, la băieţi, favoriţii se ţin tare. Era cât pe ce ca din primii opt favoriţi, vreo şase să joace sferturile! Del Potro a capotat, aşa cum îi stă bine, în faţa unuia de gabaritul său, croatul Cilic. Astfel, careul de 4 aşi suferă o ciuntire, fiindcă argentinianul era favorit nr. 4, devansându-l pe Murray, doar nr. 5 pe tablou. Din acest motiv, a fost posibil ca sferturile să ne rezerve deja un regal, Nadal-Murray. Dar nici pe cealaltă parte de tablou nu este deloc boierie, Federer avându-l ca adversar pe cel mai periculos challenger, localnicul Hewitt, apoi perspectiva unui meci cu Davidenko şi a unei semifinale cu Djokovic! Mai greu nici că se putea. Practic, pe tabloul masculin, doar favoritul nr. 8 a fost eliminat de timpuriu, suedezul Soderling, în turul inaugural, şi asta după ce conducea cu două seturi la zero!
Sunt, deci, perspective pentru meciuri antologice, dar eu deja am fost cucerit de confruntarea Roddick – Gonzales, din optimi. Mai precis de chilian, perdant în final, dupa 5 seturi. Şi până acum mi se părea un jucător interesant, dar de data asta am căpătat certitudinea că depăşeşte doar prin talent şi inteligenţă limitele pe care i le impun parametrii fizici. Cu toţii admirăm eleganţa reverului lui Federer, cu o singură mână, dar al lui Fernando Gonzales ce cusur are?! Doar la tenis de masă am mai văzut asemenea modulări ale încheieturii! Nu este nici vreun deşirat precum Cilic, nici vreun pachet de muşchi precum Nadal. Nu va da niciodată peste cap acul (vorba vine!) aparatului care măsoară viteza serviciului. Şi totuşi are acea torsiune incredibilă a trunchiului, din care scoate mingea mult în lateral la seviciu. Uşurinţa firească a deplasării, la talia sa, este dublată de o intuiţie ieşită din comun. Nici nu apucă adversarul să-şi schiţeze lovitura, că el a şi plecat pe direcţie. Păcat că a părăsit competiţia după o fază paradoxală la ultimul schimb al setului 4. Roddick a trimis o minge la limită, arbitrul a strigat aut şi Gonzales nu şi-a mai dat silinţa de a o returna, deşi acest lucru părea a-i fi la îndemână. Americanul a solicitat challenge, mingea s-a dovedit bună, iar arbitrul de scaun, în loc să decidă repetarea ei, a dat punct pentru Roddick! Din păcate pentru el, chilianul n-a putut digera situaţia şi s-a zbătut în van în setul decisiv.
În rest, în această perioadă, despre fotbal numai bine. Păi nu mai bine?!