Doru POPOVICI

Unul din brand-urile româneşti care nu admitea până de curând concurenţă, este acela de a pierde în orice sport, orice titlu/trofeu/competiţie etc. Exact în momentul în care celebrarea triumfului era pe punctul de a începe. Exemple? Cu nemiluita, de la înfrângerea Stelei la Middlesbrough, până la căderea în cap a lui Drăgulescu, la a doua săritură, când după prima era deja campion olimpic, neuitând, desigur, de nenumăratele meciuri de handbal în care fetele noastre, mari favorite, au sfârşit prin a vărsa şuvoaie de lacrimi.
Ei bine, iată că globalizarea mult discutată a lovit şi sportul, brand-ul românesc fiind însuşit, aş zice fraudulos, de sportivi de pe întreg cuprinsul planetei. Despre aproape legendara prestaţie a Angolei am scris încă de săptămâna trecută. Vă amintiţi, cred, epopeicul 4-4 în chiar meciul de deschidere din Cupa Africii, după ce în minutul 78 Angola conducea cu 4-0, iar spectatorii plecau valuri-valuri spre a aprinde artificiile de sărbătoare dincolo de stadion, în chiar momentul fluierului final. Uitaseră săracii (poate că unii nici n-aveau habar) că artizanul cataclismului, Carlos, avusese un stagiu suficient de îndelungat în România pentru a-şi însuşi şi exporta fraudulos brand-ul... asta ca sa nu-l mai punem la socoată şi pe Ze Kalanga, încă mai stătut p-acilea. Astfel încât, la 4-4, mă rugam să nu prelungească naibii arbitrul cu încă vreun minut panarama, astfel încât să pericliteze însuşi recordul mondial: Dinamo-Foresta 4-5, tot după 4-0.
La exact o săptămână distanţă, într-un sport în care de regulă asemenea întâmplări sunt atât de rare încât procentual se încadrează la “zero virgulă...”, brandul românesc a fost încă odată prezent. E vorba de snooker şi de finala Masters-ului londonez dintre Ronnie O’Sullivan şi Mark Selby, în care, de la 9-6 pentru Ronnie (un fel de Real Madrid!), s-a făcut de 10-9 pentru Selby (ei, nu chiar un fel de Alcorcon, dar nici mai mult de nivelul unei Getafe). Am încercat să găsesc explicaţii. N-am găsit una mai brează decât aceea că, în tribună, printre spectatorii prezenţi la eveniment, era şi unul care avea, totuşi, o vagă legătură cu România: numitul Ronnie Wood, chitaristul de la Rolling Stones care, se ştie, au cântat şi la noi în 2007.
Bine că ne-a furat Ronnie Wood doar brand-l ăsta şi nu şi pe cel muzical, că i-am fi auzit pe Stones cântând manele.