Gabriel MANȚĂ

Dacă există rezultate legitime în acest campionat, atunci victoria Timişoarei împotriva lui Dinamo este unul dintre ele. Al doilea ar fi victoria Vasluiul în Ghencea, etapa viitoare. A doua nominalizare cred că mă absolvă de vina imaginară de a mă fi contaminat cu umori suportericeşti. Nu mă ating nici măcar tangenţial sentimentele antidinamoviste ale galeriei violete, pe care le consider preluate din inerţie şi autoalimentate, aşa cum se întâmplă şi în cazul rivalităţii isterice cu megieşii arădeni. Despre altceva este vorba aici. Despre nişte oameni care au fost batjocoriţi la capitală pentru că încercau să-şi facă meseria ingrată pe care şi-au ales-o, pripăşindu-se apoi la echipe din provincie, teoretic un pas înapoi. Brutalitatea cu care a fost tratat Sabău la Dinamo vreau să cred că este piaza care va marca sezonul decrepit al câinilor. Falimentul manierei de conducere a lui Borcea şi Turcu, via Becali brothers.
Din fericire pentru el, Sabău a găsit înţelegere la Timişoara. Sobrietatea sa, fără a fi semn de banalitate (mai toate declaraţiile sale au miez!), l-a făcut pe Marian Iancu, spre surprinderea tuturor, să-l susţină aproape cu cerbicie în faţa peluzărilor degrabă contestatari. Că aceştia n-au nimic în cap, în afară de sânge şi încăierări, s-a putut vedea înclusiv la meciul de luni, când căutau măcelul în timp ce un stadion întreg le striga “ruşine”! Aceştia erau adevăraţii iubitori de fotbal, nu cei sub acoperire, la propriu şi la figurat. Numai orbii şi cei care nu sunt orbi, dar nu pot vedea, pot ignora faptul că Sabău a indus o stare de graţie într-o echipă care nu prinde podiumul valoric în ceea ce priveşte lotul de jucători. Şi-a început cariera cu răbdare, la echipe mici, iar dacă i se va răspunde tot cu răbdare va rodi bogat.
În alt colţ de Bucureşti, Lăcătuş a fost dezonorat în fieful său de un căpcăun. Ştia ce urma să se întâmple, dar a plecat capul ca un cetăţean cu patria sub ocupaţie străină. A fost alungat şi a revenit pentru a fi alungat din nou. S-a refugiat în Moldova, de unde a pornit resurecţia. Poate că nu va reuşi în bătălia următoare, dar cândva mişcarea de rezistenţă prin muncă va elibera şi ultimele brazde.