Doru POPOVICI

Vă amintiţi, sper, calculele pe care le făceam chiar aici, în această rubrică, după meciurile din etapa a 2-a a grupelor Champions League, şi în care încercam să vă demonstrez că Unirea este clar favorită la calificare de pe locul 2 în grupă. Văzusem toate cele 4 meciuri de până atunci şi mi se păruse că ai noştri sunt clar mai buni şi decât Stuttgart, şi decât Rangers. În totuşi complicata ecuaţie, mizam pe victoria Sevillei la Stuttgart, lucru care s-a şi întâmplat alaltăieri, şi care netezeşte considerabil parcursul Unirii. S-ar cuveni acum să vă povestesc şi cum nu mi-a fost dat să văd decât bucăţele (e drept că, totuşi, cele mai importante) din acest formidabil succes al unei echipe româneşti. Aşadar, concertul ZZ Top de la Polivalentă se terminase cam pe la primul fluier, dacă nu cumva chiar cu vreun minut mai devreme. Numai că în perimetrul sălii nu era nici un televizor (că doar şandramaua a făcut-o Ceauşescu pe vremea când începuse să nu se mai transmită nici Campionatul Mondial de Fotbal, aşa că la ce bun să ai televizor!?). Toţi ne întrebam, comentând spectacolul, şi despre scorul de la fotbal. Momentul în care au început copiii să ne someze să-i ducem la McDonald’s-ul din apropiere până să moară de foame a fost unul binecuvântat: am ajuns acolo, o bandă întreagă de suceveni, taman când se comitea henţul de penalty. Nefiind şi cu sunet, ne-a trebuit o vreme până să aflăm că scorul era 1-1, asta fiindcă nişte imbecili care au cumpărat dreptul de transmisie, TVR 1, nu ştiu că pe ecran trebuie scrise numele echipelor, scorul şi minutul. Când am văzut că-i 1-1 se făcuse deja pauză. Numai bună pentru comentarii, de data asta doar fotbalistice. Pe când beam cafeaua, s-a făcut de 1-2. Numai ăia care o aveau pe masă n-au aruncat-o pe ceilalţi, din entuziasm (eu o băusem deja). La 1-3 eram deja pe picior de plecare, aşa că urletul colectiv de bucurie s-a dispersat: jumătate înăuntru, jumătate pe aleile parcului. De 1-4 ne-a anunţat telefonic un bucureştean, fost câmpinean, cu care mă văd la mai toate concertele serioase. Peste o jumătate de oră, urmăream deja rezumatele, în casa unei cunoştinţe. Concertul a fost o încântare: ZZ Top nu-s Rolling Stones, dar sunt buni. Tot aşa şi Unirea: n-o fi Real, dar nu-i rea deloc!