Gabriel MANȚĂ

De data asta, “ciulinii” trebuie să stea liniştiţi. Au avut noroc când trebuia, pe finalul sezonului trecut. Golul lui Torje din ultimul minut al derby-ului din Groapă ar trebui să fie pentru Urziceni doar un detaliu de parcurs, aşa cum a fost acel gol cu spatele al lui Kapetanos. Dacă poate fi vorba de o consolare, măcar de data asta a fost într-adevăr o execuţie strălucită (să nu uităm nici pasa!), nu o deviere involuntară cu o parte anatomică ocolită în general de minge. Roata norocului şi-o mai învârte şi omul cu mâna lui!
Faţă de anul trecut, când lotul era în mare parte muncitoresc, Dan Petrescu a cârpit unde trebuie, poate şi sub presiunea prezenţei în Liga Campionilor. Peticele bune sunt cele ieftine, aşa că au fost aduşi Maftei şi Paraschiv, adică oameni care nu se emoţionează cu una, cu două în faţa adversarilor de calibru superior. Ambii au o sumedenie de meciuri în cupele europene şi sunt certitudini pe posturile lor. Remarcabil în cazul ex-rapidistului este a doua tinereţe pe care o trăieşte pe banda dreaptă. Iar odată cu recooptarea celor doi jucători de la Sportul Studenţesc, Varga şi Tibi Bălan, Unirea Urziceni a devenit cu adevărat o echipă cu un lot de primă linie pentru campionatul intern, lotul fiind în plus şi destul de numeros. Cum au venit, Varga şi Tibi Bălan au şi intrat titulari la Sevilla, fiindcă în cazul lor nu se punea problema integrării. Numai că a apărut o problemă la Varga, cel care a fost decisiv pentru cucerirea titlului: s-a văzut că nu a făcut pregătirea de vară cu Bursucul. Revenit ca o vedetă printre tinerii colegi de la Sportul, este de imaginat că n-a tras prea tare în pregătiri. S-a sufocat cu spaniolii, iar cu Dinamo a sărit din schemă. În cel mai scurt timp însă îl vom revedea iarăşi în parametri normali. În antiteză, Tibi Bălan, sigur mai serios decât colegul său din moment ce astă-vară nu i-a ţinut isonul cu dansuri stupide la bustul gol, este deja un reper la mijlocul terenului.
Nu pot încheia aceste rânduri dedicate echipei campioane en titre fără un reproş, de fapt o prelungire a unui reproş mai vechi... Imediat după golul de meseriaş al lui Apostol, sosit după o treime de meci, portarul Arlauskis a plimbat mingea în careu până a fost forţat de un adversar s-o ia în braţe. Iar în sfertul de oră rămas până la pauză, “ciulinii” s-au tăvălit de trei ori pe jos, exagerând indecent contactele de joc. Doar Frunză s-a ridicat ca un Hopa-Mitică, pentru că, vezi bine, căzuse în afara terenului şi se odihnea de unul singur. Ca o comparaţie, după ce Dinamo a egalat imediat după reluare şi până la accidentarea lui Maftei din minutul 85, nici un ialomiţean n-a mai găsit prilejul să ceară medicul pe teren. Măi, să fie!
Această atitudine, de scuzat pentru o echipă mică, trebuie să înceteze. Unirea joacă şi în Liga Campionilor şi, pe lângă ţolul festiv al lui Dan Petrescu, ar fi de dorit un mai mare respect faţă de propria condiţie.