Gabriel MANȚĂ

Aşa cum era de aşteptat, Timişoara a redevenit o echipă incomodă şi a ieşit neperforată din fieful nemţilor. Like a virgin, cum se prezenta Maddona în parcul Izvor. Dar asta nu a ajutat-o prea mult, cele două goluri primite în primul joc disputat acasă (un dezavantaj faţă de turul precedent când a jucat mai întâi în deplasare, la Doneţk) atârnând prea greu pentru nişte jucători totuşi fragili. Suporterii timişoreni, spre deosebire de şefii care se dau mai mereu pretenţioşi, trebuie să fie conştienţi că Sabău a scos maximum, sau oricum destul de aproape, de la această echipă. Cu ceva mai mult noroc în meciul tur poate s-ar fi putut încheia cu doar un gol handicap, ceea ce ar fi animat considerabil "ostilităţile" pe terenul din Stuttgart.
Marica, judecat prin prisma realizărilor, se pare că va rămâne mereu dator pe termen lung. Poate străluci într-un meci, poate prinde o zi de graţie, dar pe termen lung nu poate oferi cifrele prin care se identifică un golgeter. Deşi nu se mişcă rău, pur şi simplu nu s-a născut cu lipici la gol. L-aş asemui cu Boriello de la Milan, căruia toată lumea îi remarcă generozitatea efortului, dar la sfârşit tot Inzaghi intră şi dă gol.
O altă beneficiară a primului meci jucat în deplasare, ca şi Timişoara cu Şahtior, este Fiorentina lui Mutu. Spun asta pentru că echipa viola nu cred că ar fi avut forţa, la acest moment al pregătirii, de a întoarce un 1-1 în Portugalia. Sper să nu mai citesc pe nicăieri că Mutu nu se regăseşte pentru că este afectat de amenda aia... Se mai îngrijorează omul, dar nu la nesfârşit. Mai ales că dacă nu plăteşte nu merge la puşcărie. Decizia este dată de un tribunal sportiv şi sancţiunile în caz de nesupunere nu pot fi decât tot pe linie sportivă. Iar cea mai drastică este suspendarea din viaţa sportivă. Nu ştiu dacă s-a dat şi vreun termen până la care trebuie să achite suma respectivă, dar, la aproape 31 de ani, n-ar fi o aşa mare tragedie să agaţe ghetele în cui. Alţii fotbalişti se pensionează şi mai devreme, şi încă pe caz de boală...