Gabriel MANȚĂ

Din păcate, n-a fost un duel direct între profesor şi elev la Doneţk. Deşi părea că îşi minimalizează problemele medicale, Mircea Lucescu n-a putut fi nici măcar prezent în tribună. A trimis mutările în plic, dar Neluţu Sabău a izbutit o remiză cu atât mai valoroasă cu cât a fost obţinută cu negrele. Rezultatul de egalitate face mult mai greu returul de pe Bega, care pe Lucescu îl va pune într-o postură ingrată, aceea de a fi nevoit să le subtilizeze timişorenilor cârnatul din fasole, asta după ce legenda spune că el ar fi retrogradat-o pe Poli în 1988. Aşa că, probabil, publicul violet nu va avea nici o milă pentru suferindul Lucescu, perspectiva unei calificări provocând o excitaţie pe măsură. Totuşi, având în vedere calităţile brazilienilor de la Şahtior, meciurile în deplasare le vin mănuşă, deci puţină circumspecţie nu strică.
Meciul l-am văzut tot pe net, cu casca pe urechi unde răsuna comentariul de pe postul naţional de radio. Vorbele se rostogoleau cu vreo 30 de secunde mai repede decât imginile aşa că aveam timp să mă pregătesc sufleteşte pentru goluri sau pentru vreo fază mai acătării. L-am văzut pe Gigel Bucur făcând pasul spre confirmare internaţională a darului de golgeter taman acum, când se apropie de schimbarea prefixului. În schimb, portarul Pantilimon este unul ajutat şi de vârstă şi de presa extraordinară pe care o are. Mă pun de-a curmezişul şi spun că este unul dintre punctele slabe ale echipei lui Sabău. Poate este băiat serios şi inteligent, ştiind astfel să-şi exploateze la maximum înzestrarea fizică, dar, din păcate, calităţile motrice sunt sub cele ale postului, lucru vizibil mai ales la golul doi. Rămâne un jucător pe care te poţi baza, dar care e cam supralicitat pentru marea performanţă.
Una peste alta, bravo Neluţu Sabău! Un şut în fund din Groapă, un pas înainte.