Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Între optimiştii care-l vedeau înregimentat la vreun Internazionale sau măcar un Portsmouth şi pesimiştii care-l dădeau ca pensionabil de la stâna lu’ naşu, Mirel a ales calea Jihad-ului, haiducindu-se tocmai prin oazele Orientului Mijlociu, lucru de înţeles când e vorba de un mijlocaş.
Se putea mai bine? Mă îndoiesc, şi asta nu din cauza vârstei. În fond, pe Roberto Carlos, cu vreo 6 ani mai bătrân la data plecării de la Real către Turcia decât este Mirel acum, turcii au plătit o sumă care l-ar face pe Becali să viseze şi mai urât. Pentru că, neîndoielnic, eminentul cioban, rămas nu doar fără omul de bază în mijlocul trădătorilor din teren, ci în curând, probabil chiar fără echipă (eventual şi fără libertate, dar asta-i din alt clip!) visează, pe zi/noapte ce trece, tot mai urât. Nu-i uşor să-l auzi pe finu’ mârâind că s-a săturat, cum nu-i uşor să constaţi că nici imobiliarele nu mai sunt ce-au fost odat’, ba că până şi partidul (sau ce-o fi fost...) presupus parlamentabil s-a dovedit doar lamentabil. Steaua pare să se dezintegreze, simbolice în acest sens fiind vorbele lui Oli care zicea că Becali nici vorbă să fi luat pe Mirel cât a declarat. Şi că dacă asta ar fi fost suma reală, Becali l-ar fi dus în cârcă până-n oaza aia minune.
Se putea mai rău? Aici, răspunsul este un categoric: da! Mai rău pentru Mirel ar fi fost să rămână în continuare la Steaua, pe post de spion al lui naşu’, ori de vechil, de supraveghetor al „Fermei animalelor”, aşa cum văd Steaua cei ce au citit George Orwell. Se putea mai rău şi pentru noi, cei ce mai sperăm într-o redresare miraculoasă a echipei naţionale. O dată plecat la arabi, n-am mai pomenit fotbalist chemat la Naţională. Ceea ce s-ar putea traduce prin dispariţia de acolo şi a altor catastrofe, ca alde Ghionea ori Bănel. Că, fără Mirel, nici ei nu prea mai există.
Altfel spus, la lipsa lui (şi a lor) s-ar putea să fie salvarea Naţionalei. Pa, Mirel. Să ne scrii! Dar nu prea des, că ne-a ajuns cât ai vorbit.
