Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
După macaroana tăiată comentatorilor de meciuri prin reclamele inserate brusc, taman la marele meci dintre Dinamo şi Steaua am asistat la o altă inovaţie menită să stoarcă la maximum lămâia numită fotbal, mai exact pasiunea stârnită de acest sport, care adună în jurul său oameni din ce în ce mai jalnici. Pe tot parcursul partidei am avut parte în josul ecranului de o bandă care derula mesajele trimise prin SMS de suporteri. Ştiu că mai toţi oamenii pentru care fotbalul înseamnă ceva nu au crescut la pension, dar poate că înjurăturile noastre spontane, ale fiecăruia, erau suficiente. Desigur că a fost un redactor moderator de conţinut, care a cenzurat mesajele prea explicite, dar oricum sita a semănat mai mult cu un năvod!
Mărturisesc că am acordat o atenţie mai mare decât mi-aş fi dorit eu însumi acestui mod de „exprimare liberă”. S-au strecurat mesaje cu instigare clară la violenţă, iar exprimările de un analfabetism feroce au abundat. În doze unice, poate că expresii gen „iubit-o” stârnesc râsul, dar în şuvoi te asasinează... Nu mi-ar ajunge spaţiul acestei rubrici pentru a exemplifica frazele prin care creierleşii dovedesc, totuşi, o imaginaţie aiuritoare. N-au fost numai suporteri stelişti („campionii din Ghencia”) sau dinamovişti („fortza câini roşii”), tentaţia tâmpă de a-şi vedea numele pe ecran i-a contaminat şi pe neutri, de exemplu pe rapidişti („doi se bat, al trei-lea câştigă”). Cei care au trimis mesaje personale (unele semnate cu numărul de la maşină!) sau doar pentru a se afla în treabă („hai cine-i mai bun”) au fost alte victime ale propriei stupizenii. Dar peste toţi, sunt nesimţiţii care au imaginat şi au pus în aplicare această hidoasă întreprindere. Subiectul a fost abordat ieri în editorial şi de Cătălin Tolontan, care s-a exprimat un pic mai voalat, dar a dorit să transmită acelaşi mesaj la adresa colegilor din trust. Trust me!
