Gabriel MANȚĂ

Dan Petrescu este tehnicianul la modă. Are rezultate bune, are presă bună. Ultima dată a bătut cu 2-0 în deplasare cealaltă performeră a noastră din Cupa UEFA, după care a spus că n-a văzut un asemenea arbitraj în viaţa lui! După ani de zile petrecuţi prin Italia şi Anglia, după aproape 100 de meciuri la echipa naţională, l-a găsit de etalon tocmai pe amărâtul ăsta de arbitru care a fost luat la şuturi şi de partea adversă. Cel mai mare coşmar al lui Dan Petrescu (sau poate dimpotrivă, marea revelaţie) ar fi să intre în pielea şi costumul unui arbitru, cu unii ca el şi ca Hizo pe margine. Başca Porumboiu şi Meme în tribună!

Dan Petrescu este văzut ca fiind potenţialul succesor al lui Piţurcă în funcţia de selecţioner. Singurele lucruri pe care i le reproşează mai toată lumea sunt manifestările sale din timpul meciurilor, vecine până la identificare cu istericalele. Se spune că un beţiv, dacă are urme de conştiinţă, se ruşinează şi va încerca să se mai cenzureze dacă vede la trezire imagini din timpul beţiei. Poate n-ar strica să încerce şi el această terapie, ar fi benefic inclusiv pentru sănătatea lui să-şi poată controla cât de cât ieşirile.

În plan sportiv, ca antrenor, Dan Petrescu se dovedeşte un maestru în folosirea forţei adversarului, ca la aikido (sper să nu fi greşit, nu sunt un cunoscător al artelor marţiale). Plămădeşte din nimic echipe argăţoase, disciplinate, numai bune pentru a răsturna căruţele mari. Când însă întâlneşte echipe de aceeaşi factură sau chiar unele mai nevoiaşe, lucrurile se cam complică. La echipa naţională, ca selecţioner, s-ar găsi în ambele posturi, şi de mare favorit, şi de luptător de gherilă. Până acum, ca antrenor la echipe mari, cu pretenţii la titlu, Petrescu n-a confirmat deplin. La Rapid a sfârşit prin a fi demis (dar cine nu păţeşte asta la Rapid?!), iar la Wisla Cracovia a terminat pe locul secund în anul centenarului, în condiţiile în care a preluat echipa în iarnă de pe primul loc (la golaveraj), iar Wisla era campioana ultimelor trei ediţii. N-o fi ajuns la momentul potrivit, s-a văzut ce corupţie colcăia prin măruntaiele fotbalului polonez. Deocamdată, baftă cu Hamburg şi-apoi om mai vedea!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Un Bursuc numit dorinţă.

Comentarii