Doru POPOVICI

Iar intrăm în focul competiţiilor adevărate, unde, din nefericire pentru noi, prea rar putem da vina pe comploturi, arbitraj ostil, blaturi etc. Sigur că, la nevoie, dacă treaba devine groasă, găsim oricând justificări: că UEFA are nu ştiu ce interese de a-i promova pe ăia bogaţi (şi de ce ar promova doar sărăntocii!?), că neamţul / rusul / englezul / oricare altul fluieră mai degrabă în favoarea spaniolului / olandezului / italianului decât în favoarea noastră (dar niciodată nu observăm că aşa-zisele arbitraje „ostile” sunt doar arbitraje corecte, adică radical diferite de prestaţiile penale ale fluieraşului român, obişnuit de când mă-sa l-a făcut să „tragă” pentru unul sau altul) şi câte şi mai câte.

În principiu, ar trebui să fim optimişti prin prisma evoluţiilor echipelor noastre „europene”, începând cu cele de „Ligă” care ne-au oferit chiar fotbal în întâlnirea lor directă, de vineri. Nu pot însă să fiu convins că steliştii vor face la Firenze acelaşi joc bun de la Cluj, pentru simplul fapt că majoritatea stă rău cu capu’, adică se sperie din orice: de adversar, de public, de gazon, de nocturnă. De numele adversarului care, chiar dacă Fiorentina nu-i cine ştie ce, pentru ei e de ajuns ca să le tremure izmana încă din vestiar. Clujul poate să ia liniştit bătaie, deşi şi Chelsea ar avea dreptul la o zi proastă. Cred, totuşi, că diferenţa e prea mare pentru a putea fi surmontată.

După tur, ziceam că mi se pare că au şanse reale la calificare doar Rapid şi Vaslui. Între timp, lucrurile s-au schimbat niţeluş, adică ambele au reuşit să ia bătaie acasă, exact în condiţiile în care vor disputa retururile, ceea ce-mi taie considerabil din doza de optimism, chiar dacă şi Wolfsburg a luat bătaie în deplasare. Dar jocul ei a fost extrem de avântat şi de periculos. Îi văd dând Rapidului cel puţin două goluri. Şi nu văd Rapidul, dar deloc, înscriind trei. Dinamo îşi face curaj, bazându-se pe ce a realizat la Bistriţa. Dincolo de faptul că NEC nu e Bistriţa, Dinamo ar trebui din start să înscrie, apoi să o mai facă cel puţin încă o dată, fără să primească vreun gol. Mă îndoiesc sincer că „Pisică” poate face faţă pe două fronturi: şi adversarilor (ceea ce e plauzibil) şi coechipierilor! Cât timp prin zonă bântuie (ca meningita!) Tamaş, nu-i dau nici o şansă. Rămâne Unirea (că doar nu credeţi că Timişoara nu ia vreo patru!) care, dacă îşi face jocul obişnuit, chiar că are şanse. Varianta optimistă: egal Steaua şi Cluj, Urziceni şi Vaslui calificate. Cea realistă (nu pesimistă!) zice: egaluri inutile pentru Rapid şi Dinamo, victorie a Urziceniului, restul înfrângeri.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Era s-avem speranţe….

Comentarii