Gabriel MANȚĂ

Măcar de data asta nu vom mai auzi placa aia cu Mircea Sandu care este mare mahăr pe la UEFA şi uite de-aia ne văd altfel fluieraşii şi nu ne văd când trebuie tuşierii. Dacă era cineva care să-l dorească redimensionat pe Gigi Becali, apăi acesta taman Naşu era!

Prieteni, până la performanţa Stelei, de care numai străin nu este Marius Lăcătuş (unde or fi sondajele alea de după meciul de la Vaslui?), nu ne-am respecta pe noi înşine, indiferent de apartenenţa “coloristică”, dacă am trece sub tăcere sau am minimaliza episodul cu ofsaidul de la golul lui Bănel. Atât de evident a fost, încât iniţial comentatorii, deşi erau plasaţi în poziţie centrală, au decretat spontan ofsaid, pentru ca, după o clipă de uluială, să continue cu “nu se ridică fanionul!”. A fost o eroare grosieră a asistentului, nici nu se compară cu ofsaidul lui Goian din meciul cu Olanda, care trebuia măsurat cu şublerul pentru a fi depistat. Să fim conştienţi că, trecută cu vederea împotriva noastră, această fază ar fi generat articole şi emisiuni de profil dedicate, cu laitmotivul “nu suntem doriţi la masa bogaţilor”. Din fericire, calificarea Stelei nu a stat în acest gol. După ce va epuiza subiectul, presei turce nu-i va mai rămâne mare lucru. De ce ar fi meritat Galata mai mult decât Steaua calificarea? Ce au arătat ei în plus? Au ei vreun superjucător, echipa e mai închegată, lotul mai valoros? Ajunge să  observăm schimbările cu care Skibbe spera să întoarcă soarta meciului... Cu Hasan Saş care n-a mai  strălucit de pe vremea lui Hagi şi cu Umit Karan aşijderea de pe vremea lui Lucescu!

Interesant tonul lui Rădoi la interviul de după meci. Conştient de jocul prestat, de banii meritaţi, de valoarea sa şi de faptul că trebuie să joace la o echipă mare. Finul începe să privească ferm în ochii naşului.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Semiluna cadourilor.

Comentarii