Cum se apără corpul nostru de efectele nocive ale toxinelor din cafea şi ceai

Un compus prezent în saliva umană, împreună cu anumite proteine din sânge şi muşchi, apără organismul uman de efectele toxinelor puternice prezente în ceai, cafea şi „fumul lichid”, o aromă sintetică folosită la prepararea afumăturilor.

Aceste substanţe, dintr-o clasă numită PLP (pyrogallol-like polyphenols), pot deteriora materialul genetic, rupând lanţurile de ADN, au arătat anul trecut cercetătorii de la Kimmel Cancer Center, din cadrul Universităţii Johns Hopkins, SUA. Impactul lor era atât de puternic, încât cercetători au tras concluzia că există un mecanism de protecţie prin care organismul uman se apără de aceste efecte nocive şi care ne permite să consumăm asemenea alimente şi  aditivi alimentari fără a suferi tulburări grave.

Anul acesta, într-un nou studiu, publicat în Food and Chemical Toxicology, aceiaşi cercetători au studiat mecanismele prin care corpul uman se apără de aceste efecte ale PLP.

Specialiştii au descoperit că apărarea organismului de aceste toxine se realizează cu ajutorul mai multor compuşi:

·        enzimă din salivă, numită alfa-amilază

·        proteină din sânge, numită albumină

·        proteină musculară, mioglobina

Toate protejează ADN-ul de vătămările induse de ceai, cafea şi PLP izolaţi.

Cercetătorii au evaluat gradul de deteriorare a ADN pe baza nivelului înalt de activitate a unei gene numite p53, implicată în repararea ADN-ului afectat.

Şi unele medicamente utilizate în chimioterapia cancerului deteriorează ADN-ul celular, dar mecanismele naturale ale organismului uman nu protejează şi împotriva efectelor nocive ale acestor medicamente, ceea ce sugerează că  apărarea împotriva PLP a evoluat de-a lungul timpului, ca răspuns la efectele toxice ale unor plante care fac parte de multă vreme din alimentaţia oamenilor.

Surprinzător e faptul că, după o perioadă de expunere la aceste toxine, celulele par să nu mai aibă nevoie de acest mecanism de protecţie, ci să-şi dezvolte un sistem propriu de rezistenţă la toxine, chiar în absenţa amilazei salivare, a mioglobinei sau a albuminei.

Sursa: Science Daily