Biocarburanţii, departe de a fi o soluţie miraculoasă împotriva încălzirii globale

Biocarburanţii, percepuţi în trecut ca o posibilă soluţie împotriva încălzirii globale, riscă de fapt să agraveze acest fenomen, deoarece încurajează defrişările, iar impactul asupra mediului nu a fost luat în calcul de nici una dintre principalele acorduri internaţionale privind mediul înconjurător.
Potrivit AFP, nici o ţară dezvoltată nu a contabilizat emisiile de dioxid de carbon (CO2) provenind din modificarea felului de utilizare a terenurilor pentru producerea biocarburanţilor, potrivit unui studiu publicat în revista Science.
Protocolul de la Kyoto, sistemul pieţei drepturilor la emisiile carbonice lansat de Uniunea Europeană, precum şi proiectul de lege asupra climei, adoptat în această vară de Camera reprezentanţilor din Statele Unite, au neglijat complet emisiile de CO2 provenind din producţia de biocarburanţi, indiferent de originea biomasei.
Această omisiune legislativă permite producerea de biocarburanţi, chiar după o defrişare pentru a planta soia, trestie de zahăr sau palmieri.
Companiile petroliere şi alte industrii mari generatoare de CO2 ar putea să se orienteze mai mult către sectorul biocarburanţilor şi să exploateze această scăpare legislativă, pentru a-şi reduce emisiile de CO2, au prevenit experţii.
Un model informatic pus la punct de ei a relevat faptul că "diversele moduri de utilizare a terenurilor în cadrul programelor intensive pentru producerea biocarburanţilor pot să conducă la emisii importante de CO2", a explicat principalul autor al studiului, Jerry Melillo, cercetător la Marine Biological Laboratory, un reputat organism de cercetări ştiinţifice din sectorul privat.
Pentru acest model, două ipoteze au fost reţinute. Prima constă în convertirea zonelor naturale, inclusiv a pădurilor, pentru a răspunde cererii crescânde de biocarburanţi, iar cea de-a doua implică o utilizare mai intensivă a terenurilor deja cultivate.
Aceste scenarii se înscriu în cadrul unei politici globale ce vizează limitarea concentraţiei de CO2 în atmosferă.
Potrivit acestei abordări, folosirea carburanţilor fosili va deveni tot mai costisitoare, iar recurgerea la biocarburanţi se va accelera.
Modelul prezice, în ambele variante de scenarii, că suprafeţele consacrate producerii de biocarburanţi vor deveni tot mai mari şi vor depăşi terenurile de cultură până la finele secolului al XXI-lea, generând importante emisii de CO2, în funcţie de biomasa folosită.
Tăierea copacilor pentru a face loc culturilor destinate producerii de biocarburanţi generează importante emisii de gaze carbonice, spre deosebire de păduri, care capturează cantităţi vaste de CO2. În schimb, conversia terenurilor necultivate pentru producerea de biocarburanţi ar putea să contribuie la o reducere netă a emisiilor de CO2.